Pe-o gură de rai în Obcina Mare

10 05 2015. De Rădăuţi on peut aller visité Mânăstirea Putna, cum ar zice Gogu Steriade, dar mai întâi aveam de urcat la un schit mai mititel, aşa că ne omoram timpul în intersecţia de la sinagogă, aşteptând oferte. Un şofer deschide din mers portiera din dreapta bătrânei şi chinuitei sale maşini şi întreabă: Brodina? Răspund: Numa’ pân’ la Straja. Urcăm. Urmează un dialog caragialesc de tipul Momente şi schiţe, apoi linişte:

Şoferul: Îl ştii pi O. O.?
Eu: Da! M-o făcut psihopat.
Şoferul: Îi văr cu mini, da-i ceal mai mari iexcroc.
Eu: Îi şî cam curvar.
Şoferul: Are vo trii iepi.
Eu: Hopa!
Şoferul: Nu mai vorbesc cu el di noauă ani. Continuă lectura

Dragomirna – Pătrăuți

15 05 2011. Lunile mai şi iunie sunt rezervate drumeţiilor prin satele din apropierea Sucevei. Fosta capitală a statului medieval Moldova, în perioada apogeului acestuia, are marea şansă de a fi înconjurată de sate în care se mai păstrează vestigii de acum jumătate de mileniu. Într-o duminică în care soarele ne-a răsfăţat, am format un grup de cinci persoane şi am luat-o din Suceava la pas către nord, cu Dragomirna drept prim obiectiv. Până acolo sunt 12 km sau 3 ore de mers potrivit. O adevărată plăcere când nu eşti pe fugă şi ai timp să te bucuri de câmpurile de rapiţă înflorită pe care drumul ţi le scoate în cale. Continuă lectura

Sat mânăstiresc, târg de frontieră şi cartier al Sucevei

Hip-hop-ul pe casete clandestine a ajuns la Suceava prin 1995. În 1998, la un post local de radio, nu mai ţin minte dacă AS sau Top ’91, a fost difuzată o emisiune despre hip-hop-ul sucevean. În acele vremuri oraşul avea două formaţii: una din cartierul George Enescu, nu ţin minte cum se numea, dar avea o piesă tragicomică Lacrimi de mamă şi una din cartierul Burdujeni. Aceasta din urmă se numea Camuflaj. Piesa de rezistenţă a băieţilor de cartier era despre Burdujeni. Mai ţin minte doar atât: În Burdujeni voi sta / Toată viaţa mea / Aici voi rămâne / Orice s-ar întâmpla. Continuă lectura

De la inima feroviară a Bucovinei la anonimat şi paragină

Dacă tot eram pe valea Sucevei şi mă plimbam pe linia ferată de pe ea, m-am gândit să mai scriu ceva despre acest subiect şi de aici să mă mut înspre linia ce duce la Cacica. Perioada de glorie a gării Dărmăneşti, fostă Hatna, se găsește în povestiri de pe vremea bunicului meu. A apărut la câțiva kilometri de granița sudică a Bucovinei, care se găsea între Ițcani și Burdujeni. Linia care pleacă de la Dărmăneşti spre Câmpulung Moldovenesc trebuia să urce pe pârâul Ilişeşti, care trece prin Costâna, dar boierul din acest sat s-a opus şi a fost aleasă soluţia afluentului mai nordic al Sucevei, pârâul Soloneţ. Astfel, trenul a mers prin Părhăuţi. Mai jos vedeți imagini de pe Dealul Mare din Costâna. Satul şi valea pârâului Ilişeşti, valea Sucevei, podurile rutier şi feroviar, gara Dărmăneşti. Pozele sunt realizate în 2007.

Continuă lectura