Storojineț și Fântâna Albă (Am așezat Tricolorul pe mormântul lui Iancu Flondor) [66/71]

Seria Un veac de la Marea Unire ajunge din nou pe niște meleaguri unde românii s-au putut bucura de apartenența la Patria Mamă doar 22 de ani în vreme de pace și trei ani în vreme de război. Peste românii rămași dincolo de sârma ghimpată a lui Stalin au trecut câteva valuri de deportări, două invazii sovietice, numeroase masacre pe nouă frontieră, jumătate de veac de cizmă rusească și, de aproape trei decenii, aceștia se văd aruncați într-un stat cu care nu au nimic în comun. Nu mai judec de ani de zile calitatea de român a unui autohton care trăiește în afara frontierelor țării de care este orfan, pentru că nu am trăit niciodată sub alt steag, și mi-a trebuit multă umblătură prin orașele și satele din apropiere, dar de afară, pentru a putea înțelege cât de greu e să rămâi român acolo și cu atât mai mult îi disprețuiesc pe cei din România, care-și bat joc de identitatea și de limba lor, intrând lefegii ai curentelor demitizatoare trecătoare sau fiind doar influențați de acestea. Așadar, ne vom plimba prin orașul Storojineț, ne vom reculege la troițele din locul însângerat numit Varnița, de lângă Fântâna Albă, ne vom abate prin câteva sate românești și, invocând geniul lui Iancu Flondor, voi evoca lupta pe care a dus-o pentru Tricolor și păstrarea identității românești sub jugul austriac, încununată, după anii crunți și istovitori ai Primului Război Mondial, cu Unirea Bucovinei întregi la Regatul României. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 3

01 07 2012. O dimineaţă plăcută anunţa o zi toridă pe dealurile Podişului Sucevei. Ultimele firicele de rouă ne-au găsit în gara Lucăceşti. Dacă te uiţi pe hartă, o vezi instalată anapoda undeva în mijlocul câmpului, la o aruncătură de băţ de valea Moldovei. Această linie ferată a fost construită, în anii ’50 ai secolului trecut, de deţinuţii politici luaţi din locuinţele lor pentru că au uneltit împotriva orânduirii oamenilor muncii. Linia face legătura între Suceava şi Gura Humorului, pe o rută mult mai accesibilă şi rapidă decât soluţia ocupantului austro-ungar. Aşa aruncată în câmp, această gară îmi e foarte utilă în drumeţii, deoarece poate fi punct de pornire în toate cele patru puncte cardinale. Continuă lectura

Ziua Naţională la Suceava, în sfârşit o sărbătoare

01 12 2014. Cum mi-am petrecut ultimele şase Zile Naţionale puteţi vedea aici. În acest an a fost altfel. A fost pur şi simplu normal. Programul de anul trecut a fost corectat şi completat. A lipsit intonarea imnului de către o personalitate capabilă. Purtarea drapelului nu a mai fost motiv de îngrijorare pentru nimeni şi după tranziţia de trei ani de la ceremonialul tern marca Flutur, în sfârşit am avut, la Suceava, o Zi Naţională plină de evenimente. Ce a ieşit bine trebuie păstrat, ce nu, corectat, pentru ca tradiţia unei sărbători, fie şi pe ger, să se împământenească în conştiinţele cetăţenilor şi autorităţilor. De data asta am fost simplu cetăţean participant la paradă, fără camere, fără interviuri şi fără apeluri la normalitate. Normalitatea era deja pe străzile oraşului meu. Continuă lectura

Bucovineni pe 28 noiembrie, români pe 1 decembrie

01 12 2013. O zi de ţinut minte pentru suceveni. Am avut parte de cea mai importantă paradă ca număr de participanți, militari și civili, din 1989 încoace. Pe vremea lui Flutur, ce se întâmpla la Suceava de Ziua Națională era o rușine, iar prezența cu drapelul național la leșinata manifestare era motiv de îngrijorare pentru brațul armat al clasei politice corupte, recte Jandarmeria Română. În 2012, în primul an de mandat, Nechifor a arătat mai mult respect față de Ziua Națională decât predecesorul său, însă discursul slab și bătaia de joc față de istoria orașului, pe care o practică primarul Lungu de trei mandate, au umbrit un eveniment frumos. Continuă lectura