Trenul cu trei călători și Moș Artiom din Fântâna Albă

28 05 2017. Gara Suceava, cândva Burdujeni. Plouase serios în ultima perioada și mult plănuita incursiune la câțiva kilometri dincolo de granița actuală cu Ucraina a stat sub semnul incertitudinii până cu câteva ore înainte de plecare. De câțiva ani fuseseră introduse două perechi de trenuri pe relația Suceava – Vadul Siret, una dintre ele prelungită până la București, la care se atașa, o dată pe săptămână, un vagon cu destinația Kiev. După Maidan, trenul Moscova – Sofia a fost suprimat de autoritățile ucrainene. Nici la agenția CFR din centrul Sucevei și nici din gară nu ți se elibera bilet, așa că erai constrâns să te înțelegi cu nașu’. În acea duminică a fost prima și ultima oară când am dat mâna cu polițistul care avea să fie omorât pe peronul gării Burdujeni. Călătoria am plănuit-o împreună cu Florin Paiu de la Monitorul de Suceava. El a scris la cald și impresiile sunt dominate de modul cum am fost percepuți de autorități. Continuă lectura

Suceava – Kiev (via Timișoara, Mestecănești, Liov)

01 05 2013. Suceava, România. Vreme splendidă, bună dispoziţie cât încape. Cinci oameni într-o maşină pornesc către nord şi nu ar fi trebuit să schimbe deloc direcţia, doar să facă o mică pauză la Cernăuţi. Era timpul uneia dintre cele mai aşteptate plimbări, o tură plănuită de ani buni şi în ciuda unei schimbări de efectiv, ivită îngrijorător de aproape de plecare, lucrurile păreau a merge minunat. Asta până la Siret, când unul dintre noi a scos la frontieră un paşaport expirat, cel valid se găsea tocmai la Timişoara. Mă felicitam pentru că insistasem să programăm o zi în plus între sosirea la Kiev şi excursia la Cernobîl. Continuă lectura

Copiii Unirii

01 06 2015. Un român din România picat prima oară în viaţa lui la Chişinău, mai ales dacă este de o ignoranţă revoltătoare, iar Istoria românilor nu a fost niciodată un punct de interes pentru el, se va plimba puţin pe la statuia lui Ştefan cel Mare, prin parcul de la biserica lui Căntărean, se va trage în două poze cu mâna-n şold sub arca ţaristă, va cumpăra cutii cu bomboane Bucuria, pentru el şi pentru încă vreo trei-patru proaste din ţară, care atât au auzit despre Chişinău, va lua vreo două-trei sticle de coniac Kvint, pentru şef, amantă şi naiba ştie mai cine, apoi va ajunge la târgul de suveniruri care sufocă statuia lui Eminescu, de unde-şi va procura vreo două-trei matrioşte, pentru colege, vecine şi alte prezenţe feminine care-l înconjoară, după care, obosit de descoperirile făcute, se va înfunda în prima crâşmă ieşită în cale, încântat fiind de cât de ieftine sunt ţigările. Continuă lectura

Pe Tisa şi pe Vişeu

27 02 2010. Nu am avut prea mult timp la dispoziţie pentru a vizita Sighetu Marmaţiei. Vremea era potrivnică. Bura sau ploua de-a binelea. După vizitarea Memorialului am mers să ne cazăm. Eram rupţi de oboseală pentru că absolut toţi ne-am pierdut noaptea de dinainte pe drum. Am renunţat şi la incursiunea peste graniţă la Slatina şi la obiectivele din oraş, pentru a merge după două ore de odihnă la Săpânţa. Sighetu Marmaţiei este o localitate cu arhitectură tipică orăşelelor de provincie ale fostului Imperiu Habsburgic devenit ulterior Austro-ungar. Am văzut clădiri vechi şi biserici de dimensiuni serioase într-o stare îmbucurător de bună. Păreau recent renovate. Continuă lectura