Gara din Ciop față cu decomunizațîia

S-a întâmplat să ajung de două ori în orășelul Ciop din Ucraina. De fiecare dată am intrat în țara vecină pe calea ferată și de fiecare dată am găsit altceva. În 2013, veneam din Ungaria, de peste Tisa, de la Zahony, și am coborât în gara Drujba din Ciop. Propaganda sovietică te anunța că ai ajuns pe teritoriul fratelui cel mare, care-și cam abuza surorile. În 2018, am intrat din Slovacia, veneam de la Cierna nad Tisou și am coborât în gara Straj din Ciop. Toate-s vechi și nouă toate, propaganda sovietică dispăruse în spatele unor panouri gălbui și neglijente. Nu se schimbase mare lucru, doar puțin în punctele esențiale. Bravul soldat al Armatei Roșii, care băga spaima-n muieri cu carabina lui, a fost ascuns vederii, dar tot veghează, că doar nu banderoviștii stau de strajă la frontierele Ucrainei, ci fermecatul creion chimic al tătucului Stalin.

Continuă lectura

Vârful Hovârla din Muntele Negru

02 08 2016. Cernăuţi. Pe la ora patru şi câteva minute am ieşit în strada Hmelniţki în dreptul atelierului regretatului sculptor Gorşcovschi, al cărui Eminescu emoționează orice român trecător prin, odinioară, a treia urbe ca număr de locuitori a României Mari. Din acea perioadă se păstrează inscripţia de deasupra intrării în clădire Str. Anastasie Crimca, 16. Pe nervoasa coborâre către gară ne claxonează o maşină şi nu putea fi decât Dragoş, partenerul şi ghidul nostru în călătoria din Carpaţii Păduroşi. O drumeţie către cel mai înalt vârf al Ucrainei pe care am plănuit-o de mai bine de un an. Prima etapă a călătoriei începea cu drumul până la Colomeea. Tren personal, preţ derizoriu, 12 grivne, adică undeva pe la 2 lei. Durata călătoriei depăşeşte cu puţin două ore. De la naş am aflat unele informaţii care ne dădeau bătăi de cap. Continuă lectura