Minunatul munte sufocat pe nume Ceahlău

19 09 2015. Stațiunea Durău, județul Neamț. Venise vremea să urc pe Ceahlău. De prea mult timp lăsam ocaziile să treacă pe lângă mine. Farmecul acestui munte și miturile țesute în jurul său l-au făcut căutat și umblat de orășeni încă din timpuri romantice. Dacă ai ghinionul să-l urci într-un sfârșit de săptămână, dai nas în nas cu meclele cele mai bizare sau cele mai familiare. Pe Ceahlău ai mai multe șanse să te întâlnești cu foști colegi de muncă, foste gagici, vecini de cartier și tot felul de trecători și trecătoare prin viața ta, decât în orașul de unde vii. Oare când maestrul Sadoveanu se uita din turnul casei sale la Ceahlău, muntele se uita la el? Nu vom ști niciodată și, înainte să pornim la drum, cumva în trena articolului precedent, să vedem descrierea făcută de George Călinescu, în Ion Creangă, minunatului munte, nesufocat încă pe atunci.

Continuă lectura

Cenușăreasa stațiunilor sucevene

04 09 2010. Gura Humorului. Pe cei obişnuiţi să citească doar titlul şi din când în când primele rânduri, îi trimit direct la ultimul paragraf, pentru a nu rămâne şocaţi de numele postării, pe ceilalţi îi invit să o luăm uşurel cu povestea metamorfozei oraşului Gura Humorului. Calendaristic tocmai trecusem în toamnă, dar vremea nu ştie de calendare şi alte convenţii umane, aşa că frigul se instalase mult mai repede la ieşirea Moldovei din munţi. În acea perioadă, o paranghelie asemănătoare zilelor oraşului se ţinea şi la început de septembrie. Vremea nu prea era de acord şi greul în materie de bâlci era dus de luna iulie. Localitatea care poartă numele vărsării Humorului în Moldova ne-a primit cu atmosferă pâcloasă, plafonul de nori destul de jos şi reprize timide de ploaie măruntă. Continuă lectura