Iașul frunzelor moarte și al primei zăpezi

Era pe vremea când mă lăsai de gazetărie și mă apucai de montat interfoane și camere video. După o săptămână de învățare urmată de una plină de succese, nu am acceptat intervenția brutală pe rândurile mele și am ales pentru o vreme viața pe o scară, adică am fost un om pe niște scări. Ultima zi de octombrie a anului 2007. S-a ivit ocazia unui concert în Iași. Pretext pentru mine să trec pe la teiul lui Eminescu și pe la bojdeuca lui Creangă. În acea perioadă aveam o pasiune deosebită, care nu s-a stins nici în prezent, pentru filmul Un bulgăre de humă. Continuă lectura