Lupta fraților Vasile și Ioniță Bumbac pentru păstrarea identității românești în Bucovina

Între 1768 și 1774 se poartă unul dintre obișnuitele războaie ruso-turce din zona Mării Negre. De data asta turcii pierd rușinos și la Cuciuc-Cainargi (azi în Bulgaria) se încheie la 21 iulie 1774 o pace care-i va umili cum nu au mai pățit-o niciodată. Pentru că a preferat neutralitatea, care i-a avantajat categoric pe ruși, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, din 1806 Imperiul Habsburgic, primește o bucată din Moldova, țară aflată la cheremul Înaltei Porți. Mareșalul rus Rumeanțev lasă trupele nemțești să intre în Moldova în octombrie 1774 și acestea înaintează până la Roman, însă granița este fixată mai apoi în zona Sucevei, la sud în apropiere de Fălticeni și la est între Burdujeni și Ițcani. Înainte de a ceda austriecilor nordul Moldovei, mareșalul Rumeanțev face un recensământ din care aflăm că la 1774 satul Costâna, atestat documentar din vremea lui Ștefan cel Mare, avea 30 de gospodării. După ce intră sub ocupație nemțească, pământului anexat i se dă numele Bucovina, un cuvânt slav care înseamnă pădure de fag. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 4

25 05 2013. O plimbare cu mașina pe marginea vestică a Podișului Sucevei, dinspre sud către nord, în vecinătatea Munţilor Stânişoarei și Obcinei Mari. Prima oprire: Baia. Locul unde s-a născut Moldova, cum spuneam după prima vizită acolo. În curtea bisericii lui Petru Rareş l-am găsit pe nea Costică. Bucuros ne-a povestit istoria neoficială a monumentului şi ca să ne arate cu ce se ocupă pe acolo, ne-a făcut o demonstraţie de tras clopotele, păcălind astfel satul că i s-a mai dus un fiu dreptcredincios. La plecare mi-a confirmat povestea celor două gropi comune din curtea bisericii. În prima au fost aşezate oasele găsite în jurul lăcaşului, unde se îngropau morţii în vechime, iar în cealaltă nişte femei ucise de bravii ostaşi ai glorioasei Armate Roşii, condusă de generalisimul Stalin, cel mai genial conducător de oşti din câţi a dat istoria. Tot unul dintre aceşti viteji i-a făcut o gaură în cap învăţătorului erou Nicolae Stoleru. Din fericire el a murit mult mai devreme, iar cu gaura s-a ales statuia lui, confundată de un lunetist beat cu un om viu. Continuă lectura

Ziua Naţională la Suceava, în sfârşit o sărbătoare

01 12 2014. Cum mi-am petrecut ultimele şase Zile Naţionale puteţi vedea aici. În acest an a fost altfel. A fost pur şi simplu normal. Programul de anul trecut a fost corectat şi completat. A lipsit intonarea imnului de către o personalitate capabilă. Purtarea drapelului nu a mai fost motiv de îngrijorare pentru nimeni şi după tranziţia de trei ani de la ceremonialul tern marca Flutur, în sfârşit am avut, la Suceava, o Zi Naţională plină de evenimente. Ce a ieşit bine trebuie păstrat, ce nu, corectat, pentru ca tradiţia unei sărbători, fie şi pe ger, să se împământenească în conştiinţele cetăţenilor şi autorităţilor. De data asta am fost simplu cetăţean participant la paradă, fără camere, fără interviuri şi fără apeluri la normalitate. Normalitatea era deja pe străzile oraşului meu. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 2

22 08 2014. În programul încărcat al concediului din acest an, am reuşit să introduc o vizită la Ţibeni, loc în care am fost invitat în numeroase rânduri. Satul se găseşte la 30 de km N-V de municipiul Suceava şi este amplasat pe malul râului cu acelaşi nume. Este traversat de calea ferată Suceava – Cernăuţi sau M500 Bucureşti – Vicşani şi de un drum judeţean. Am mers cu un bătrân automotor Malaxa, botezat Trenul regal de localnici. Pe tot parcursul drumului, linia nu se îndepărtează mai mult de câteva sute de metri de râu şi taie ogoarele care se întind până la crângurile de arin şi răchită de pe malul apei. Faptul că din tren am zărit o scroafă sălbatică însoţită de trei purcei la dat iama prin păpuşoaie, m-a făcut să iau în serios legenda vânătorului din Sârghieşti, care adună trofee de mistreţi din lunca Sucevei, cu ajutorul unei arme meşterită de el. Sârghieşti e un cătun de peste apa Sucevei, aflat la jumătatea distanţei dintre localităţile Suceava şi Ţibeni şi a rămas de curând fără crâşmă. Continuă lectura

Călătorie prin groapa de gunoi a Sucevei

07 11 2010. Era pe vremea când al doilea mandat al ungătorului de rulmenţi în fruntea Sucevei tocmai trecuse de jumătate. Acesta slobozise poruncă să se unească, printr-o uliţă, unicul cinematograf din ţară transformat în biserică, de blocul de garsoniere din dosul noului edificiu creştin-ortodox, unde tartor era un slujitor al Domnului cu mare grijă duhovnicească faţă de enoriașele măritate. Porunca a fost îndeplinită în mare grabă de slujbaşi beţi şi fără simţ de răspundere. A rămas marcat cu roşu în cartea de istorie a cartierului George Enescu faptul că uliţa de 200 de m, arăta după câteva luni, mai rău ca străzile vecine, care nu mai simţiseră căldura asfaltului de la inaugurarea cartierului, undeva pe la mijlocul deceniului opt al secolului trecut. Continuă lectura