Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 6

17 05 2015. Suceava. Doar starea vegetaţiei trăda faptul că mai aveam puţin şi venea vara. Ziua mohorâtă, cu vânt şi ameninţări de ploaie, era cât pe ce să ne descurajeze în a mai porni la plimbarea neprevăzută, dar plănuită. Am zeci de trasee pregătite, numai doritori de drum să fie. Curând am lăsat dealul pe care odinioară erau case ale satului Sfântu Ilie, înlocuite, în Iepoca de Aur, cu blocuri al căror acoperiş era atipic. Ţuguiat din ţiglă şi nu plat din carton asfaltat şi smoală, cum vedeai în tot oraşul. Cartierul a fost botezat previzibil Obcini şi limita sa cu satul peste care s-a prăvălit nici în ziua de azi nu este cunoscută, pentru că sunt case în care omul are buletin de Suceava şi femeia de Şcheia. Încă din prima poză se observă reperele Sucevei: coşul de la fosta IFA, ajuns decor pentru molul ridicat pe ruinele acesteia şi catedrala ortodoxă, începută imediat ce Ceauşeştii au fost coborâţi în groapă cu corpurile pline de gloanţe. Reperul principal al zilei, vom face o buclă în jurul său, va fi releul de televiziune de pe Teişoara (528 m). Unul dintre cele mai însemnate dealuri ale Podişului Sucevei. Continuă lectura

Reclame

Pe-o gură de rai în Obcina Mare

10 05 2015. De Rădăuţi on peut aller visité Mânăstirea Putna, cum ar zice Gogu Steriade, dar mai întâi aveam de urcat la un schit mai mititel, aşa că ne omoram timpul în intersecţia de la sinagogă, aşteptând oferte. Un şofer deschide din mers portiera din dreapta bătrânei şi chinuitei sale maşini şi întreabă: Brodina? Răspund: Numa’ pân’ la Straja. Urcăm. Urmează un dialog caragialesc de tipul Momente şi schiţe, apoi linişte:

Şoferul: Îl ştii pi O. O.?
Eu: Da! M-o făcut psihopat.
Şoferul: Îi văr cu mini, da-i ceal mai mari iexcroc.
Eu: Îi şî cam curvar.
Şoferul: Are vo trii iepi.
Eu: Hopa!
Şoferul: Nu mai vorbesc cu el di noauă ani. Continuă lectura

Valea Trotușului de la Borzeşti la Târgu Ocna

05 07 2014. Bacău. Nu mă aşteptam ca oraşul de la vărsarea Bistriţei în Siret să mă întâmpine cu fanfară la coborârea din tren. Ca orice bucovinean adivarat nu puteam solicita altceva decât Cântă cucu’, timp în care şi-a făcut apariţia ghidul nostru. Programul zilei cuprindea o excursie pe valea Trotuşului, de la Borzeşti până la Târgu Ocna, cu incursiuni pe afluenţii acestuia, unde se găsesc vestigii istorice, peisaje frumoase şi urme ale Primului Război Mondial, pe care, noi românii, îl numim Războiul Întregirii Neamului. În acea zi toridă de vară se desfăşurau două dintre sferturile Mondialului brazilian din 2014. A meritat să pierd aceste meciuri pentru a descoperi nişte locuri în care mult prea mulţi români şi-au dat viaţa în numele unui ideal naţional, batjocorit azi de tot felul de scârboşi prin înjositoarea găselniţă lexicală Românica.

Continuă lectura

Naţiunea civică moldovenească, fază intermediară în revenirea de la homo sovieticus la român [2/71]

La un veac de la Marea Unire, un sfert în cadrul Regatului României, jumătate la cheremul samavolniciei sovietice şi ultimul sfert de independenţă cu trupe ruse de ocupaţie pe fâşia estică a teritoriului Republicii Moldova, populaţia românească de peste Prut se află în halta naţiunea civică moldovenească. O fază intermediară a revenirii convulsive şi greoaie de la homo sovieticus la român. Cu prilejul câtorva vizite pe care le-am făcut în capitala Republicii Moldova, în 2013, 2015 şi 2016, am căutat să înţeleg viteza şi ritmul acestui proces. Simbolurile homo sovieticus sunt încă puternice, deşi în disoluţie, iar cele româneşti îşi fac loc, oarecum timid pentru aşteptările unui unionist declarat cum sunt, în umbra celor dintâi. În perioada României Mari, Chişinăul avea 117 mii de locuitori, era al doilea oraş al ţării şi reşedinţa judeţului Lăpuşna. Un judeţ Lăpuşna, cu reşedinţa la Hânceşti, a existat pe harta Republicii Moldova între 1998 şi 2003, an în care s-a trecut din nou la raioanele atât de dragi lui Voronin. Continuă lectura