Trenul cu trei călători și Moș Artiom din Fântâna Albă

28 05 2017. Gara Suceava, cândva Burdujeni. Plouase serios în ultima perioada și mult plănuita incursiune la câțiva kilometri dincolo de granița actuală cu Ucraina a stat sub semnul incertitudinii până cu câteva ore înainte de plecare. De câțiva ani fuseseră introduse două perechi de trenuri pe relația Suceava – Vadul Siret, una dintre ele prelungită până la București, la care se atașa, o dată pe săptămână, un vagon cu destinația Kiev. După Maidan, trenul Moscova – Sofia a fost suprimat de autoritățile ucrainene. Nici la agenția CFR din centrul Sucevei și nici din gară nu ți se elibera bilet, așa că erai constrâns să te înțelegi cu nașu’. În acea duminică a fost prima și ultima oară când am dat mâna cu polițistul care avea să fie omorât pe peronul gării Burdujeni. Călătoria am plănuit-o împreună cu Florin Paiu de la Monitorul de Suceava. El a scris la cald și impresiile sunt dominate de modul cum am fost percepuți de autorități. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 7

25 09 2016. Șirul povestirilor despre oamenii și locurile Podișului Sucevei se mută în partea sudică a acestuia, pe valea Siretului, într-o zi mohorâtă de toamnă. Hărțile ne arată că Podișul Sucevei se termină la Roman, unde Moldova se varsă în Siret, dar nu ne spun unde începe, pentru că granița cu Ucraina seamănă confuzie. De la halta Probota și până la mânăstirea lui Petru Rareș, drumul e același cu cel din 2011, atunci am ales să urcăm pe valea Șomuzului Mare până la Dolheștii Mari. De data asta am vrut un itinerariu mult mai îndrăzneț, care a traversat câteva sate și două păduri, scoțându-ne în față peisaje minunate, surprize plăcute, diferențe neașteptate și oameni care mai de care. Pe scurt: Probota – Tătăruși – Uda – Homița – Cristești. Direcție aproximativă: nord – sud, de pe valea Siretului până pe valea Moldovei. Prima schimbare față de plimbarea trecută a fost să descopăr halta Probota arsă. Știam de la știri de incendiu și de trista soartă a unei familii ce-și găsise adăpost în interiorul clădirii de care CFR nu mai avea nevoie. Continuă lectura

Kievul în preajma Maidanului

04 05 2013. Cea mai potrivită introducere pentru postarea de faţă se găseşte în ultimele paragrafe ale celei în care rememoram călătoria cu peripeţii de la Suceava la Kiev. Cam aceea era atmosfera în capitala Ucrainei, atunci când m-am plimbat pentru întâia dată (deocamdată singura) pe Maidan. Am plecat de dimineţă din extremitatea sud-estică a Kievului, zona Aeroportului Borispil, unde am avut cazarea. În apropierea Kievului sunt două aeroporturi mari, unul în sud şi altul în nord, nu ca la Bucureşti, unde ambele sunt în nord. Un cetăţean ne-a dus cu maşina până la cea mai apropiată staţie de metrou, numită Borispilska, cu toate că de suburbia cu aeroportul ne despart vreo 20 de km, dintre care jumătate prin pădure. Aceasta se află într-un imens sens giratoriu în Piaţa Harkivska, graniţa dintre pădurile seculare şi imensele structuri din beton ale Kievul nou, ridicat în stânga Niprului. Continuă lectura

Probota – Dolheşti

05 06 2011. Dimineaţa unei duminici liniştite m-a prins pe coasta unui deal, tolănit în iarbă printre flori, puţin mai sus de halta Probota, privind aiurea lunca Siretului. Schimbam vorbe tâmpe cu o duduie omorând timpul până când echipa avea să fie completă. Doi tovarăşi din Fălticeni aveau să ajungă abia peste vreo jumătate de oră. Deodată, cadrul natural este violat şi tihna mea întreruptă de o operaţiune în forţă marcă Siguranţă şi încredere. Poliţia română împreună cu nişte pădurari au prins pe nişte unii furând lemne în sfânta zi de duminică. Privitor ca la teatru eram pe acea coastă, iar din cauză că oamenii pe care-i aşteptam au ajuns la timp, nu am aflat nici în ziua de azi deznodământul acelei reprezentaţii cu miliţieni, pădurari şi hoţi de lemne. Continuă lectura