Între Orient şi Occident

21 03 2010. Deși credeam că voi fi obosit și voi dormi ceva mai mult, a doua zi, după concertul Rammstein, pe la 6 și ceva, deja îmi sărise somnul. Așa că am plecat într-o plimbare solitară prin Belgrad. Îmi plac la nebunie astfel de preumblări urbane. Eram într-o zonă relativ centrală, nu chiar centru, dar destul de aproape. Cum am ieșit din hostel, mi-am fixat ca reper niște blocuri roșiatice înalte și am pornit. Faptul că majoritatea inscripțiilor erau în grafie chirilică nu m-a deranjat deloc. A urmat vreo jumate de oră de preumblare pe tot felul de străduțe înguste și foarte înguste, ticsite de mașini și umbrite de clădiri, mai vechi sau mai noi, cu tencuiala șubredă gata gata să cadă în capul vreunui nefericit de trecător. Pe aici era exact ca în București pe Cobălcescu sau pe Berzei înainte de demolările lui Oprescu. Nimic nou și spectaculos pentru mine, totul excesiv de familiar. Continuă lectura

Dimineaţa: Oradea, după-amiaza: Belgrad, seara: RAMMSTEIN

20 03 2010. Ajunşi dimineața devreme la Oradea, după o minunată călătorie de 10 ore cu Foamea, am profitat că aveam timp la dispoziție și am făcut o plimbare de două ore prin urbe. În 2009, prin mai, bătusem orașul dintr-un capăt în altul la picior, dar nu văzusem centrul. Sosise momentul. În dreptul unei clădiri frumoase aflată într-o stare cam jalnică am hotărât să urmăm strada din fața ei. Puțin mai încolo aceasta se transformă într-un pietonal ce șerpuiește printre edificii mai mult vechi, de toate neamurile și stilurile. Puține renovate, puține în paragină, cele mai multe în curs de renovare. Pe tăcute Oradea a lepădat paragina şi acum, în 2013, este unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României. Continuă lectura