Distracția de la granița sârbo-bosniacă

26 04 2011. Saraievo. Ne-am propus să fim până după amiază la Timişoara, de unde să iau trenul de noapte către Suceava. În teorie planul suna bine. Practica a dovedit că optimismul este vecin cu prostia. Ne-am trezit relativ devreme, dar destul de indispuşi şi terminaţi după zilele şi nopţile de hălăduială pe drumurile de munte ale Alpilor Dinarici. Nu ne plăcea deloc vremea. Un Saraievo pâclos care dădea senzaţia că abia aşteaptă să scape de noi. Aproape de ieşirea estică a oraşului, ne încadrăm greşit mai devreme cu o străduţă şi în loc să fim în tunel, urcăm accentuat până ne trezim la fortăreaţa de pe deal. Nu-mi părea rău, dar trenul, chestii, socoteli şi de sus, când am privit către est, dincolo de intrarea în oraş, mi s-a părut dubios de liberă şoseaua. Continuă lectura

Reclame

Sarajevo grade moj

24 04 2011. Saraievo. Am tras la hostelul Gonzo, unde am primit o cameră cu trei paturi. 50 de euro de căciulă pe trei nopţi cu mic dejun inclus. Mai mult decât rezonabil. Era trecut de ora 9 când m-am trezit şi am mers la geam din reflex. Prima imagine a fost cea a unei case ciuruite însoţită de pomi în floare. Unele urme ale asediului capitalei Bosniei nu se vor şterge niciodată. Luptele au început la 06 04 1992, dată la care noul stat urma să-şi declare independenţa faţă de Iugoslavia. Între aprilie 1992 și noiembrie 1995, Radovan Karadzic, având în subordine militari şi paramilitari, a aplicat o strategie militară bazată pe lunetiști și bombardamente pentru a ucide, mutila, răni și teroriza locuitorii oraşului. Mii de civili au căzut victime acestei acţiuni militare. Asediul a fost început de către Armata Populară Iugoslavă și continuat de către Armata Republicii Srpska. Cu o durată de  3 ani şi 10 luni, este considerat cel mai lung asediu din istoria modernă a războaielor şi s-a încheiat abia după intervenţia trupelor NATO.

Continuă lectura

Noapte de Paști pe un teren minat de lângă Srebrenița

23 04 2011. În naivitatea noastră, credeam că vom ajunge la Saraievo până la miezul nopţii, când ne vom duce la o biserică să vedem cum e o slujbă de Înviere într-un oraş musulman. Până acolo mai aveam pe agendă două opriri. Prima imediat cum treceam Sava la Şabăţ şi a doua imediat cum treceam Drina la Srebreniţa în Bosnia-Herţegovina. Şabăţ e un oraş în partea Serbiei care a fost permanent sub turci şi rar a ajuns să fie stăpânit de creştinii supuşi papei de la Roma. Ştiam că oraşul are o cetate cam prăpădită, dar fiind în drum, am zis să o vedem. Am ajuns oarecum greu la ea, pentru că niciun indicator nu am zărit, iar navigatorul nu avea chef să ne ajute. Continuă lectura