Trei state în patru km şi două frontiere artificiale între români

07 08 2013. În povestirea precedentă am tot amintit de Dunăre şi faptul că apare ciudat de des în denumirile întâlnite în Cahul. Venise vremea să vedem fluviul pe teritoriul Republicii Moldova şi în acest caz nu există decât o singură opţiune, Giurgiuleşti, sat aflat la 50 de km de Cahul, care se laudă cu titulatura de cel mai sudic punct al statului. Indicaţia de pe parbrizul autobuzului are un sâmbure de adevăr, pentru că se spune că Giurgiuleşti a fost înfiinţat de câteva familii de giurgiuveni coborâte oleacă mai la vale pe Dunăre. Şoseaua merge spre sud paralel cu calea ferată şi Prutul. Voronin nu a fost deloc prost, după ce a terminat tronsonul Revaca – Căinari, despre care v-am spus că ocolea Smirnovia şi a scos din joc nodul feroviar Tighina, s-a apucat să construiască o linie nouă, pentru a lega pe drum de fier portul Giurgiuleşti de Cahul. În 2008 a fost inaugurată această linie ferată şi din 2010 s-a circulat pe toată lungimea ei. Continuă lectura

Suceava – Kiev (via Timișoara, Mestecănești, Liov)

01 05 2013. Suceava, România. Vreme splendidă, bună dispoziţie cât încape. Cinci oameni într-o maşină pornesc către nord şi nu ar fi trebuit să schimbe deloc direcţia, doar să facă o mică pauză la Cernăuţi. Era timpul uneia dintre cele mai aşteptate plimbări, o tură plănuită de ani buni şi în ciuda unei schimbări de efectiv, ivită îngrijorător de aproape de plecare, lucrurile păreau a merge minunat. Asta până la Siret, când unul dintre noi a scos la frontieră un paşaport expirat, cel valid se găsea tocmai la Timişoara. Mă felicitam pentru că insistasem să programăm o zi în plus între sosirea la Kiev şi excursia la Cernobîl. Continuă lectura

La Chişinău în epoca Voronin

08 08 2008. La ora 3 jumate dimineaţa eram în Chişinău. Chiar dacă doi dintre noi mai fuseseră pe aici, habar nu aveau pe unde mergeam. Căutam cazare. Mai întâi am întrebat tot felul de zurbagii cum să ajungem pe Ştefan cel Mare. Pe la 4 eram lângă statuia voievodului. Beznă. Pustiu. O singură maşină de poliţie în faţa guvernului. Am stat aici puţin la sfat şi hai să căutăm un hotel. Cea mai buna variantă era hotelul Zarea. Am avut ceva probleme să-l găsim, fiindcă la ora aia cam toţi cei de pe stradă erau beţi. Până la urmă am dat peste nişte poliţişti care ne-au îndrumat. Hotelul era mascat de o clădire înaltă recent construită. Continuă lectura

Cernăuţi, o rană a României

„Cum să-mpart, Doamne, strămoşii

Şi copiii ce îi am

Cum să-mpart o ţară-n trei

Şi în două acelaşi neam?

Cum să-mpart pe Ştefan Vodă,

Ca pe un lan tivit cu maci,

Când e unic precum munţii

Şi străbunii noştri daci. Continuă lectura