Cetățile dacilor din vârfurile munților de pe valea Orăștiei

26 08 2014. Costești, județul Hunedoara. Nu cred să existe vreun român a cărui imaginație să nu fi zburdat liber când vine vorba de daci. În general, nu există cale de mijloc în raportarea noastră, la două milenii distanță, față de civilizația celor care au stăpânit aceste pământuri. Ori se vorbește de dacii care sunt originea tuturor lucrurilor în Europa, ori de niște sălbatici care locuiau în scorburi. Prea puțini sunt dispuși să înțeleagă acest neam și realizările sale așa cum au fost. O certitudine există: dacii aveau mult aur și asta i-a adus pe romani aici. Eu m-am plictisit de romani civilizatori, austrieci și mai civilizatori, ruși eliberatori, americani democratizatori și europeni integri. De două mii de ani și mai bine, poate de la Darius a lui Istaspe și până la Roșia Montană Gold Corporation, un singur fir roșu unește toată această înșiruire de binevoitori: JAFUL. Continuă lectura

Mândria Herţegovinei

25 04 2011. Saraievo. Nu foarte devreme, dar nici târziu, am coborât să mâncăm cât încăpea în fiecare, pentru că urma cea mai lungă zi a periplului balcanic. De data asta ne-am întâlnit chiar cu patronul stabilimentului, care ne-a felicitat pentru destinaţia aleasă şi ne-a spus că e cel mai frumos loc de pe pământ. În timpul liber se ocupa de federaţia bosniacă de popice şi ni s-a plâns că omologii lui de la Bucureşti nu prea ştiu limba engleză, ceea ce-l încurca teribil. Cum nu aveam cunoscuţi care să practice acest sport, nu l-am putut ajuta deloc. Când i-am mai zis şi de următorul obiectiv al zilei, ne-a descurajat, spunând că e prea departe şi nu merită. Continuă lectura

Clandestin în Smirnovia (The Hunting Party – versiunea Nistru)

08 08 2010. Povestea începe într-o duminică dimineață, nu prea devreme, pe malul unui pârâu, cu rol de frontieră între Republica Moldovenească Nistreană, pe atunci SMIRNOVIA, astăzi SHERIFFIA, nerecunoscută de nicio țară cu steag la ONU și Republica Moldova. Am înlocuit pantalonii camuflaj și tricoul de metalist, cu treningi de cocalar și tricou de PDL-ist. Am fost înzestrat de un membru al partidului portocaliu cu acel tricou. Nu-l puteam purta decât la țară, dar numai când aveam treabă în dosu’ șurii și la ocazii speciale. O incursiune clandestină într-un teritoriu în care nu se aplică niciun punct din ce cunoaștem ca fiind Drepturile omului, am considerat că e o ocazie suficient de specială. Tricoul PDL mulat pe burtă, treningul de cocalar și fața de moldovean chel formau combinația perfectă ca să fiu considerat un țăran de la țară, care merge duminica la oraș pentru a-și cumpăra o pânză de bomfaier și o mânuță de cuie de șase din talcioc. Continuă lectura