Pe-o gură de rai în Obcina Mare

10 05 2015. De Rădăuţi on peut aller visité Mânăstirea Putna, cum ar zice Gogu Steriade, dar mai întâi aveam de urcat la un schit mai mititel, aşa că ne omoram timpul în intersecţia de la sinagogă, aşteptând oferte. Un şofer deschide din mers portiera din dreapta bătrânei şi chinuitei sale maşini şi întreabă: Brodina? Răspund: Numa’ pân’ la Straja. Urcăm. Urmează un dialog caragialesc de tipul Momente şi schiţe, apoi linişte:

Şoferul: Îl ştii pi O. O.?
Eu: Da! M-o făcut psihopat.
Şoferul: Îi văr cu mini, da-i ceal mai mari iexcroc.
Eu: Îi şî cam curvar.
Şoferul: Are vo trii iepi.
Eu: Hopa!
Şoferul: Nu mai vorbesc cu el di noauă ani. Continuă lectura

Reclame

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 4

25 05 2013. O plimbare cu mașina pe marginea vestică a Podișului Sucevei, dinspre sud către nord, în vecinătatea Munţilor Stânişoarei și Obcinei Mari. Prima oprire: Baia. Locul unde s-a născut Moldova, cum spuneam după prima vizită acolo. În curtea bisericii lui Petru Rareş l-am găsit pe nea Costică. Bucuros ne-a povestit istoria neoficială a monumentului şi ca să ne arate cu ce se ocupă pe acolo, ne-a făcut o demonstraţie de tras clopotele, păcălind astfel satul că i s-a mai dus un fiu dreptcredincios. La plecare mi-a confirmat povestea celor două gropi comune din curtea bisericii. În prima au fost aşezate oasele găsite în jurul lăcaşului, unde se îngropau morţii în vechime, iar în cealaltă nişte femei ucise de bravii ostaşi ai glorioasei Armate Roşii, condusă de generalisimul Stalin, cel mai genial conducător de oşti din câţi a dat istoria. Tot unul dintre aceşti viteji i-a făcut o gaură în cap învăţătorului erou Nicolae Stoleru. Din fericire el a murit mult mai devreme, iar cu gaura s-a ales statuia lui, confundată de un lunetist beat cu un om viu. Continuă lectura

Prima oară la Putna

12 august 2007. O zi ploioasă şi răcoroasă. Pe vremea aia circula personalul Iaşi – Putna. În el l-am găsit pe tovarăşul Bologa şi împreună am descoperit Putna. Voiam de mic să ajung la mormântul lui Ştefan cel Mare, dar se tot întâmpla ceva şi numai nu reuşeam să merg. În acea zi am reuşit. Am coborât în gară şi am mers în lungul liniilor de cale ferată aflate pe malul pârâului Putna. Unde se termină liniile am găsit indicatorul către chilia lui Daniile Sihastrul. Atunci exista un pod din lemn și metal care lega satul de chilie şi de câteva case aflate pe un afluent al pârâului mai sus menţionat. Acum e luat de apă şi fiecare trece cum poate. Continuă lectura

A venit Nea Gică cu ursu’ – ep.4 Dumitrescu, român verde din Dorneşti

Luni. 15 08 2011. Zi de mare sărbătoare şi revărsare de alcool. După plimbarea din ziua precedentă, abia m-am ridicat din pat pe la ora 9. Ştiam că mecanicii de pe aburoasă deja plecau spre Cacica. Nu ştiu cum au rezistat oamenii la un asemenea program infernal, dar sigur cei care l-au conceput nu au fost întregi la cap. După scenariul din ziua trecută, eram pe la ora 14 în gara Dărmăneşti şi aşteptam trenul care venea de la Cacica. De data asta singur. Era o zi mult mai călduroasă decât precedenta şi vântul nu adia deloc. Despre ameninţări de ploaie nici nu putea fi vorba. Oboseala se vedea puternic pe chipurile celor doi oameni de pe aburoasă. Să dormi două – trei ore pe noapte timp de 10 zile nu e chiar aşa interesant. În gara Dărmăneşti a venit ceva lume să întâmpine trenul. Tehnologia foto digitală face ca fiecare doritor să poată avea o fotografie lângă aburoasă sau lângă pitoreştile vagoane ale trenului turistic de epocă Moldoviţa. Continuă lectura