Creasta Rarăului (Movila lui Hurmuzachi)

04 07 2015. Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. O zi cu soare, nori și vânt, numai potrivită pentru o drumeție montană, a cărei principală dificultate avea să fie lungimea, undeva hăt bine peste 30 de kilometri. Mai sunt cărări în Rarău pe care nu le-am bătut și de fiecare dată, pe cât se poate, încerc să introduc o porțiune inedită în traseul abordat. Cel mai bun ghid pentru Rarău și Giumalău este harta realizată de Petru Ariciuc de la Salvamont Vatra Dornei, pe care am găsit-o pe județulsuceava.ro și o folosesc cu încredere de fiecare dată când urc acești munți minunați. De-a lungul timpului, am văzut, în teren, că pe unele trasee marcajul nu se mai păstrează pe întreaga lungime și vag se mai observă urme ale semnelor vechi. Am decupat partea cu Rarăul, pentru a putea urmări exact traseul pe care l-am făcut. Continuă lectura

Reclame

Pietrele Doamnei și Munceii Rarăului

03 06 2012. În nordul țării, vremea de început de iunie este rece, umedă și vântoasă, iar la peste 1500 de m altitudine mai găsești zăpadă. În asemenea condiții meteo am urcat Rarăul, într-un grup de cinci persoane, pe cel mai accesibil traseu, Izvorul Alb cu punct de plecare gara Câmpulung Est, marcaj punct roșu. Acest drum a fost calea principală de acces către miticul vârf. De 20 de ani se degradează continuu şi puţine sunt mărturiile care ne mai arată că acesta a fost cândva asfaltat. Este deschis circulației auto numai pe primii 7 km, adică până la Sihăstria Rarăului. Pe vremea comuniștilor, Transrarăul urca vârful dinspre nord pe aici. În 2011 a fost modernizat drumul din Pojorâta, astfel că acum Transrarău înseamnă Pojorâta – Rarău – ChirilVârful Rarău este vizibil din această parte a Câmpulungului Moldovenesc în toată măreția sa. Continuă lectura

Piatra Şoimului

9 aprilie 2008. La mai puţin de o lună şi tot dintr-o întâmplare aveam să urc din nou Rarăul. De data asta doar până la fosta cabană Pastorală. Aşteptând companionul de drumeţie, care venea de la Fălticeni, undeva la ieşire din Suceava spre Şcheia, a oprit un microbuz care mergea la Vatra Dornei. Şoferul a aşteptat puţin şi imediat a apărut şi tovarăşul meu de drum. Ne-am urcat şi am plecat. Pentru unii Rarăul e mitic, îl consideră un fel de Kogaionon mai mic şi îi leagă simbolistica de înaintaşii pelasgi şi de civilizaţia uriaşilor, pentru alţii e un loc plin de însemnătate spirituală unde îşi găsesc liniştea prin mânăstiri, pentru mine e un munte spectaculos şi accesibil, în rest imaginaţia poate fugi unde doreşte. Continuă lectura