Călătorie prin groapa de gunoi a Sucevei

07 11 2010. Era pe vremea când al doilea mandat al ungătorului de rulmenţi în fruntea Sucevei tocmai trecuse de jumătate. Acesta slobozise poruncă să se unească, printr-o uliţă, unicul cinematograf din ţară transformat în biserică, de blocul de garsoniere din dosul noului edificiu creştin-ortodox, unde tartor era un slujitor al Domnului cu mare grijă duhovnicească faţă de enoriașele măritate. Porunca a fost îndeplinită în mare grabă de slujbaşi beţi şi fără simţ de răspundere. A rămas marcat cu roşu în cartea de istorie a cartierului George Enescu faptul că uliţa de 200 de m, arăta după câteva luni, mai rău ca străzile vecine, care nu mai simţiseră căldura asfaltului de la inaugurarea cartierului, undeva pe la mijlocul deceniului opt al secolului trecut. Continuă lectura

Publicitate

Locul lui Petru I Mușat e în centrul orașului, nu la marginea cimitirului

Statuia lui Petru I Mușat a fost realizată de sculptorul Paul VASILESCU și dezvelită în anul 1976. Monumentul elogiază personalitatea voievodului Petru I Mușat (1375-1391), cel care a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document de atestare a Cetății de Scaun a Moldovei (10 Februarie 1388), precum și a orașului Suceava (18 August 1388). De numele său sunt legate o serie de ctitorii sucevene din veacul al XIV-lea: Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Șcheia, Curtea Domnească și Biserica Sfântul Gheorghe (Mirăuți). Continuă lectura

O paradă ca o paradă şi un centru al Sucevei golit de istorie

Întrerup firul drumurilor anului 2008 pentru a relata cum am petrecut 01 12 2012. În 2011, după o pauză de trei ani, am hotărât ca de Ziua naţională să rămân în Suceava. Atunci le-am pregătit o mică supriză autorităţilor. A fost primită bine de presă. Rezumatul aici. În acest an puteam surprinde doar prin număr. Am fost totuşi mai mulţi decât anul trecut, dar nu câţi mi-am dorit. Am pornit din Obcini şi am făcut un popas la monumentul dedicat unirii Bucovinei cu România. În mod curios, cineva şi-a amintit de 28 noiembrie şi a pus două coroane de flori. Din câte ştiu, unirea e un moment de bucurie, de sărbătoare, nu o comemorare. Continuă lectura