Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 3

01 07 2012. O dimineaţă plăcută anunţa o zi toridă pe dealurile Podişului Sucevei. Ultimele firicele de rouă ne-au găsit în gara Lucăceşti. Dacă te uiţi pe hartă, o vezi instalată anapoda undeva în mijlocul câmpului, la o aruncătură de băţ de valea Moldovei. Această linie ferată a fost construită, în anii ’50 ai secolului trecut, de deţinuţii politici luaţi din locuinţele lor pentru că au uneltit împotriva orânduirii oamenilor muncii. Linia face legătura între Suceava şi Gura Humorului, pe o rută mult mai accesibilă şi rapidă decât soluţia ocupantului austro-ungar. Aşa aruncată în câmp, această gară îmi e foarte utilă în drumeţii, deoarece poate fi punct de pornire în toate cele patru puncte cardinale. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 2

22 08 2014. În programul încărcat al concediului din acest an, am reuşit să introduc o vizită la Ţibeni, loc în care am fost invitat în numeroase rânduri. Satul se găseşte la 30 de km N-V de municipiul Suceava şi este amplasat pe malul râului cu acelaşi nume. Este traversat de calea ferată Suceava – Cernăuţi sau M500 Bucureşti – Vicşani şi de un drum judeţean. Am mers cu un bătrân automotor Malaxa, botezat Trenul regal de localnici. Pe tot parcursul drumului, linia nu se îndepărtează mai mult de câteva sute de metri de râu şi taie ogoarele care se întind până la crângurile de arin şi răchită de pe malul apei. Faptul că din tren am zărit o scroafă sălbatică însoţită de trei purcei la dat iama prin păpuşoaie, m-a făcut să iau în serios legenda vânătorului din Sârghieşti, care adună trofee de mistreţi din lunca Sucevei, cu ajutorul unei arme meşterită de el. Sârghieşti e un cătun de peste apa Sucevei, aflat la jumătatea distanţei dintre localităţile Suceava şi Ţibeni şi a rămas de curând fără crâşmă. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 1

La Suceava, de cele mai multe ori, se întâmplă ca vara să cadă într-o zi. Dacă nu eşti atent, ai pierdut-o şi va trebui să aştepţi până anul următor să ai posibilitatea să o reîntâlneşti. În 2013, întâmplarea a făcut ca vara să pice exact pe 28 iulie. M-am sincronizat bine cu acest eveniment şi în acea zi am executat o plimbare prin câteva sate din apropierea Sucevei. După obiceiul format în ultimii ani, am luat trenul din gara Suceava Vest sau Şcheia şi nu m-am aşezat, pentru că am coborât la prima, adică la Stroieşti. Continuă lectura