Captiv între tuneluri

01 12 2010. După o noapte minunată cu poveşti frumoase şi voie bună într-un vagon de tren plin cu români de pe ambele maluri ale Prutului, ajungeam la Alba Iulia pentru a doua oară de Ziua Naţională. Am aşteptat doi ani acest eveniment. Prima experienţă a fost copleşitoare şi am rămas impresionat de sărbătoarea Marii Uniri între acele ziduri atât de pline de istorie pentru neamul românesc. Văzduhul mohorât, temperatura scăzută şi ploaia iminentă nu anunţau cea mai frumoasă zi. Numărul celor care urcau către cetate nu era deloc încurajator. Ne-am oprit mai întâi la statuile lui Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, unde s-au depus coroane de flori. Cred că la Alba Iulia a fost dezvelită prima statuie din România a bardului care a făcut pactul cu diavolul. Continuă lectura

Cel mai frumos marş unionist de la Chişinău

27 03 2010. La 4 şi ceva aveam tren spre Iaşi. Din cauza unei probleme de comunicare am ajuns să iau din Iaşi, cu trei ore mai târziu, microbuzul care pleca la 6:30 din Suceava spre Chişinău. Profitând de cele două ore şi ceva pe care eram nevoiţi (eram însoţit) să le petrecem în Iaşi, ne-am dus în Parcul Copou. Mi-era dor de el. Nu îl mai văzusem dintr-o toamnă frumoasă a anului 2007. Am descoperit, pe lângă teiul lui Eminescu şi chipurile eternizate în bronz, statuia lui Grigore Vieru, apărută de câteva luni. Între timp câteva statui de acolo au fost sparte cu barosul şi duse la fier vechi. A lui Grigore Vieru a scăpat.
Continuă lectura

La Alba Iulia la 90 de ani de la Marea Unire

01 12 2008. Visul meu de a ajunge la 90 de ani de la Marea Unire în toate cele trei oraşe simbol ale anului 1918, din păcate aflate de prea mult timp în trei ţări diferite, devenea realitate. Coboram din tren, în sfârşit, la Alba Iulia prin care trecusem de atâtea alte ori. Din 2006 mă alăturasem campaniei Basarabia Pământ Românesc susţinută de grupul de acţiune Noii Golani. În vara lui 2008 devenisem membru al grupului. Am fost mulţi care am venit din tot spaţiul românesc şi am surprins oarecum autorităţile, deşi înainte să plec din Suceava fusesem sunat de un nene de la jandarmi. Ceea ce a devenit cu trecerea anilor un lucru banal şi încă persistă. Continuă lectura