Minunatul munte sufocat pe nume Ceahlău

19 09 2015. Stațiunea Durău, județul Neamț. Venise vremea să urc pe Ceahlău. De prea mult timp lăsam ocaziile să treacă pe lângă mine. Farmecul acestui munte și miturile țesute în jurul său l-au făcut căutat și umblat de orășeni încă din timpuri romantice. Dacă ai ghinionul să-l urci într-un sfârșit de săptămână, dai nas în nas cu meclele cele mai bizare sau cele mai familiare. Pe Ceahlău ai mai multe șanse să te întâlnești cu foști colegi de muncă, foste gagici, vecini de cartier și tot felul de trecători și trecătoare prin viața ta, decât în orașul de unde vii. Oare când maestrul Sadoveanu se uita din turnul casei sale la Ceahlău, muntele se uita la el? Nu vom ști niciodată și, înainte să pornim la drum, cumva în trena articolului precedent, să vedem descrierea făcută de George Călinescu, în Ion Creangă, minunatului munte, nesufocat încă pe atunci.

Continuă lectura

Creasta Giumalăului

20 08 2014. O mai rapidă deteriorare a vremii faţă de cum spuneau prognozele la începutul săptămânii, m-a făcut să devansez cu o zi mult aşteptata drumeţie pe creasta Giumalăului de la nord către sud, adică de la nivelul râului Moldova până la nivelul râului Bistriţa. Traseul marcat cu punct albastru începe chiar în gara Valea Putnei. Putna este un hidronim cu rădăcină arhaică necunoscută şi sufix slavon, des întâlnit în zonele montane ale spaţiului românesc. Apele au împrumutat numele lor locurilor, astfel avem aşezări numite Putna, cea mai celebră a apărut în jurul mânăstirii ridicată pentru a-i fi loc de odihnă voievodului Ştefan cel Mare. Aceasta se află la 30 de km nord în linie dreaptă de Valea Putnei, pe valea Sucevei. Continuă lectura

Trasee în Giumalău

17 07 2010. După multe zile cu ploi serioase am prins un sfârşit de săptămână în care vremea părea să se îndrepte. O bună oportunitate pentru a termina ce nu am reuşit în urmă cu mai puţin de un an. Am plecat cu primul tren de dimineaţă din Suceava până la Vatra Dornei, apoi de acolo cu o maşină de ocazie până la Rusca. La trecerea Bistriţei ni s-a arătat un râu umflat serios de precipitaţii şi deloc plăcut vederii. Încă înainte să ieşim din sat şi să începem urcuşul, ne-a oprit un pădurar care, foarte serios, ne-a avertizat să avem grijă la vipere, pentru că după ploi se încălzesc la soare pe pietre sau în drum, deci să fim atenţi unde ne aşezăm sau pe ce călcăm. Continuă lectura

Pe Bistrița-n jos până pe Giumalău

12 09 2009. Deja se instalase toamna prin Suceava şi dimineţile erau răcoroase de-a binelea. Într-un asemenea început de zi pe la vreo 4 jumate am luat un taxi până la gara Burdujeni, unde m-am întâlnit cu cetăţeanul Iancu venit de la Roman. La 5 aveam tren spre Vatra Dornei şi preţ de vreo trei ore şi jumătate ne-am călătorit către celebra staţiune de interes național. Vreme bună, dar rece. Mai târziu, după ce soarele s-a urcat pe cer, ziua a devenit plăcută. Pe la 9 fără ceva am coborât în Vatra Dornei. Ne-am preumblat puțin prin oraș și nu ne-am mai bătut capul cu opritul de maşini, fiindcă eram la plimbare, așa că am luat-o pe Bistriţa-n jos să vedem ce sate au durat muntenii. La această decizie au contribuit starea de sănătate precară şi experienaţa limitată pe munte ale companionului meu, care nu permiteau abordarea unui traseu mult mai dur direct din Vatra Dornei către trufuşul munte. Aşa că am lăsat în urmă Vatra Dornei fără a ne învârti prea mult pe acolo. Continuă lectura