Zâmbetele forțate nu reușesc să ascundă ura mocnită [17/71]

Seria Un veac de la Marea Unire merge mai departe și întâlnește primul oraș transilvan. Deși cu Alba Iulia voiam să încep a povesti despre capitalele județelor României Mari de peste Carpați, am zis că de prea multă vreme amân continuarea istorisirii unor plimbări din vara anului 2014. M-am împotmolit la Târgu Mureș, un oraș cu o istorie aparte, primul al României Mari, apărut în seria mea, care a fost pierdut în 1940 și recâștigat după Al Doilea Război Mondial, și unicul în care, în perioada tulbure de după Revoluția din 1989, au avut loc violențe interetnice cu origine neclară, așteptate cu speranță de cei care au divizat Cehoslovacia și au făcut flenduri Iugoslavia. România a rezistat în ultimul deceniu al mileniului trecut pentru că e construită pe câțiva piloni foarte puternici. Veți vedea mai jos care sunt aceștia. Târgu Mureș, oraș cu populație împărțită egal între români și maghiari, a fost considerat locul perfect pentru a arunca chibritul aprins. Combustie a existat, explozia nu a avut puterea scontată, însă urmările se văd și se simt. Parcurgând textul veți înțelege titlul și sensibilitățile locale.
Continuă lectura

Captiv între tuneluri

01 12 2010. După o noapte minunată cu poveşti frumoase şi voie bună într-un vagon de tren plin cu români de pe ambele maluri ale Prutului, ajungeam la Alba Iulia pentru a doua oară de Ziua Naţională. Am aşteptat doi ani acest eveniment. Prima experienţă a fost copleşitoare şi am rămas impresionat de sărbătoarea Marii Uniri între acele ziduri atât de pline de istorie pentru neamul românesc. Văzduhul mohorât, temperatura scăzută şi ploaia iminentă nu anunţau cea mai frumoasă zi. Numărul celor care urcau către cetate nu era deloc încurajator. Ne-am oprit mai întâi la statuile lui Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, unde s-au depus coroane de flori. Cred că la Alba Iulia a fost dezvelită prima statuie din România a bardului care a făcut pactul cu diavolul. Continuă lectura

Eroi de poveste trăit-au atunci

16 08 2010. Câteva zile de odihnă mi-au fost suficiente pentru refacerea după Operaţiunea Nistru şi la miezul nopţii plecam cu acceleratul Vatra Dornei Băi – Bucureşti Nord către sudul României. Începea Operaţiunea Valahia. Am coborât în gara Ploieşti Sud, de unde am luat personalul de Târgovişte. Atunci circulau trenuri de persoane pe secţia Ploieşti – Târgovişte, acum aceasta aşteaptă să fie închiriată de un operator privat. Linia, care urmează graniţa dintre Subcarpaţii de Curbură şi Câmpia Română, te poartă printr-o regiune care, de un secol încoace, îşi clădeşte prosperitatea pe petrol. Această resursă a dus la industrializarea masivă a zonei şi la apariţia unor obiective de importanţă crescută pentru România. Aproape fiecare pădure ascunde depozite de armament şi obiective militare. Continuă lectura