Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 7

25 09 2016. Șirul povestirilor despre oamenii și locurile Podișului Sucevei se mută în partea sudică a acestuia, pe valea Siretului, într-o zi mohorâtă de toamnă. Hărțile ne arată că Podișul Sucevei se termină la Roman, unde Moldova se varsă în Siret, dar nu ne spun unde începe, pentru că granița cu Ucraina seamănă confuzie. De la halta Probota și până la mânăstirea lui Petru Rareș, drumul e același cu cel din 2011, atunci am ales să urcăm pe valea Șomuzului Mare până la Dolheștii Mari. De data asta am vrut un itinerariu mult mai îndrăzneț, care a traversat câteva sate și două păduri, scoțându-ne în față peisaje minunate, surprize plăcute, diferențe neașteptate și oameni care mai de care. Pe scurt: Probota – Tătăruși – Uda – Homița – Cristești. Direcție aproximativă: nord – sud, de pe valea Siretului până pe valea Moldovei. Prima schimbare față de plimbarea trecută a fost să descopăr halta Probota arsă. Știam de la știri de incendiu și de trista soartă a unei familii ce-și găsise adăpost în interiorul clădirii de care CFR nu mai avea nevoie. Continuă lectura

Probota – Dolheşti

05 06 2011. Dimineaţa unei duminici liniştite m-a prins pe coasta unui deal, tolănit în iarbă printre flori, puţin mai sus de halta Probota, privind aiurea lunca Siretului. Schimbam vorbe tâmpe cu o duduie omorând timpul până când echipa avea să fie completă. Doi tovarăşi din Fălticeni aveau să ajungă abia peste vreo jumătate de oră. Deodată, cadrul natural este violat şi tihna mea întreruptă de o operaţiune în forţă marcă Siguranţă şi încredere. Poliţia română împreună cu nişte pădurari au prins pe nişte unii furând lemne în sfânta zi de duminică. Privitor ca la teatru eram pe acea coastă, iar din cauză că oamenii pe care-i aşteptam au ajuns la timp, nu am aflat nici în ziua de azi deznodământul acelei reprezentaţii cu miliţieni, pădurari şi hoţi de lemne. Continuă lectura