Minunatul munte sufocat pe nume Ceahlău

19 09 2015. Stațiunea Durău, județul Neamț. Venise vremea să urc pe Ceahlău. De prea mult timp lăsam ocaziile să treacă pe lângă mine. Farmecul acestui munte și miturile țesute în jurul său l-au făcut căutat și umblat de orășeni încă din timpuri romantice. Dacă ai ghinionul să-l urci într-un sfârșit de săptămână, dai nas în nas cu meclele cele mai bizare sau cele mai familiare. Pe Ceahlău ai mai multe șanse să te întâlnești cu foști colegi de muncă, foste gagici, vecini de cartier și tot felul de trecători și trecătoare prin viața ta, decât în orașul de unde vii. Oare când maestrul Sadoveanu se uita din turnul casei sale la Ceahlău, muntele se uita la el? Nu vom ști niciodată și, înainte să pornim la drum, cumva în trena articolului precedent, să vedem descrierea făcută de George Călinescu, în Ion Creangă, minunatului munte, nesufocat încă pe atunci.

Continuă lectura

Şi avea un cal alb şi venea tâgâdâm, tâgâdăm, tâgâdâm

03 09 2012. Vară autentică. Pentru continuarea şi completarea excursiei din februarie 2008, am revenit la Târgu Neamţ şi m-am oprit direct în poarta casei în care a copilărit Ion Creangă la Humuleşti. Satul este legat de Târgu Neamţ şi acum are titulatura oficială de cartier. Această casă se vizitează de câte ori ai ocazia, nu are rost să o descriu. Simt bucurie de fiecare dată când îi trec pragul. De data asta mi-am cumpărat o carte cu opera completă a marelui povestitor, căruia îi datorăm mult mai mult decât credem. Înfocat susţinător al alfabetului latin şi unul dintre motivele pentru care s-a apucat de scris a fost realizarea unor manuale şcolare, Creangă nu este doar autorul Poveştii poveştilor, ci clasic al literaturii române. Continuă lectura

Mărășești, Podul Înalt, Războieni

15 08 2012. Încă pe răcoare am lăsat în urmă un mitic cartier muncitoresc din partea de sud a municipiului Focşani, unde am făcut popas la întoarcere de pe litoral şi printre vii ne-am strecurat până la Odobeşti, apoi pe sub poalele Subcarpaţilor de Curbură, traversând râul Putna, ne-am arătat la Panciu, pentru ca mai spre amiază să fim la Mărăşeşti. La mausoleu am intrat şi când am coborât către Marea cea Mare şi când am urcat spre Ţara de Sus a Moldovei, însă de fiecare dată l-am găsit închis, cu muncitori lucrând la finisaje. Nu m-am dat bătut şi peste un an, pe 17 08 2013, înainte de a vizita puşcăria de la Râmnicu Sărat, m-am abătut pe la Mausoleul de la Mărăşeşti. Continuă lectura

Piatra Neamţ şi mânăstirile voievodale de pe valea Bistriţei

10 08 2009. Pe la opt şi ceva, într-o dimineaţă însorită şi rece, am pus piciorul, pentru a doua oară în viaţă, în oraşul de sub Pietricica, aşa cum am auzit că îi spuneau Vasile Arhire şi Ilie Dobre, la Fotbal minut cu minut, municipiului Piatra Neamţ. L-am reperat pe Treblinka-n dosul gării şi după ce am băut o cutie de Quick Cola, mândră rămăşiţă a Iepocii de Aur, resuscitată vremelnic în capitalismul de cumătrie, am aruncat privirile după cablurile telegondolei, care în acea zi de luni nu mergea decât începând cu ora 14. Telegondola pleacă de la gară şi urcă până pe dealul Cozla. Continuă lectura