Centrul Vechi de pe vremea lui Eminescu sporeşte farmecul patriarhal al Botoşanilor [21/71]

Când am scris prima dată despre Botoşani, am pus semnul de egalitate între oraş şi Eminescu. Atunci am descoperit un adevărat cult pentru românul absolut şi acea vizită a continuat în codrii Ipoteştilor, unde se află lacul cu nuferi şi izvorul lângă care adormea, ocrotit de lumina lunii, copilul Mihai. A fost mai mult o fugă prin oraş, o trecere în revistă a principalelor obiective. Centrul Vechi era în plin şantier, iar la Sf. Nicolae Popăuţi nu am reuşit să ajung. Au urmat două revederi cu Botoşanii, 13 08 2013 şi 22 11 2015, în care am încercat să înţeleg specificul aşezării şi să observ ce o diferenţiază de celelalte oraşe importante ale bucăţii de Moldova rămasă, după destrămarea României Mari, în componenţa ţării. Descrierea reşedinţelor de judeţ interbelice, la Un veac de la Marea Unire, continuă cu al 21-lea oraş ca număr de locuitori în 1930, Botoşani. Continuă lectura

Botoșani înseamnă Eminescu

10 10 2009. Botoșani. În sfârșit ajungeam acasă la Eminescu. Doi plecați din Suceava, unul cules la Verești și un ghid local. Am ales să vin cu trenul din curiozitate. Drumul cu un arhaic automotor Malaxa a fost destul de deranjant din cauza zguduiturilor deloc amortizate și repetate. Gara Botoșani arată și acum exact ca atunci. Este renovată doar înspre stradă. Partea dinspre peron e în plină refacere, dar se tot tărăgănează. Acum, în 2013, abia se montează liniile și cine știe peste câte decenii va fi finalizată reabilitarea obiectivului. Continuă lectura

Şi eu am fost la Dorohoi

Aşa suna o replică din vara anului 1998 dintr-un spectacol marca Divertis. La 10 ani distanţă, pe 27 iunie 2008, într-o vineri, m-am intâlnit cu un cetăţean în gara Vereşti, de unde urma să luăm acceleratul Mangalia – Botoşani pâna la Leorda. De la Leorda aveam să ajungem la Dorohoi cu un personal. Meregeam în Dorohoi pentru mai multe motive. Acceleratul de Mangalia a venit cu 50 de minute întârziere, iar acceleratul Timişoara – Iaşi cu 30 de minute. Nicio problemă, aveam tot timpul din lume. Superba gară Vereşti e vopsită în roz doar pe trei laturi, spatele se simte cam rău, cu toate că a scăpat de culoarea asta dubioasă. Continuă lectura