Minunatul munte sufocat pe nume Ceahlău

19 09 2015. Stațiunea Durău, județul Neamț. Venise vremea să urc pe Ceahlău. De prea mult timp lăsam ocaziile să treacă pe lângă mine. Farmecul acestui munte și miturile țesute în jurul său l-au făcut căutat și umblat de orășeni încă din timpuri romantice. Dacă ai ghinionul să-l urci într-un sfârșit de săptămână, dai nas în nas cu meclele cele mai bizare sau cele mai familiare. Pe Ceahlău ai mai multe șanse să te întâlnești cu foști colegi de muncă, foste gagici, vecini de cartier și tot felul de trecători și trecătoare prin viața ta, decât în orașul de unde vii. Oare când maestrul Sadoveanu se uita din turnul casei sale la Ceahlău, muntele se uita la el? Nu vom ști niciodată și, înainte să pornim la drum, cumva în trena articolului precedent, să vedem descrierea făcută de George Călinescu, în Ion Creangă, minunatului munte, nesufocat încă pe atunci.

Continuă lectura

Jocul cu ploaia în Giumalău

06 07 2013. Vatra Dornei. Ploile şi furtunile din fiecare zi au generat o perioadă complicată pentru drumețiile montane. Am tot amânat tura în Giumalău din acel an sperând să găsesc un interval în care să fentez ploile. Lunile iunie şi iulie sunt foarte problematice pentru plimbările pe creste din cauza descărcărilor electrice. De aceea, cea mai bună perioadă a anului pentru drumeţii montane este august – septembrie, până la căderea primei zăpezi sau instalarea ploilor mocăneşti. Partea proastă e că seara vine mult mai devreme decât în iunie şi astfel e nevoie de ceva atenţie la calcularea timpilor pentru a nu pica în capcana întunericului. Nu aveam un plan clar şi nu ştiam ce traseu vom urma. Coborând pe Bistriţa priveam spectacolul ridicării ceţii de pe vale. Continuă lectura

Vârful Hovârla din Muntele Negru

02 08 2016. Cernăuţi. Pe la ora patru şi câteva minute am ieşit în strada Hmelniţki în dreptul atelierului regretatului sculptor Gorşcovschi, al cărui Eminescu emoționează orice român trecător prin, odinioară, a treia urbe ca număr de locuitori a României Mari. Din acea perioadă se păstrează inscripţia de deasupra intrării în clădire Str. Anastasie Crimca, 16. Pe nervoasa coborâre către gară ne claxonează o maşină şi nu putea fi decât Dragoş, partenerul şi ghidul nostru în călătoria din Carpaţii Păduroşi. O drumeţie către cel mai înalt vârf al Ucrainei pe care am plănuit-o de mai bine de un an. Prima etapă a călătoriei începea cu drumul până la Colomeea. Tren personal, preţ derizoriu, 12 grivne, adică undeva pe la 2 lei. Durata călătoriei depăşeşte cu puţin două ore. De la naş am aflat unele informaţii care ne dădeau bătăi de cap. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 3

01 07 2012. O dimineaţă plăcută anunţa o zi toridă pe dealurile Podişului Sucevei. Ultimele firicele de rouă ne-au găsit în gara Lucăceşti. Dacă te uiţi pe hartă, o vezi instalată anapoda undeva în mijlocul câmpului, la o aruncătură de băţ de valea Moldovei. Această linie ferată a fost construită, în anii ’50 ai secolului trecut, de deţinuţii politici luaţi din locuinţele lor pentru că au uneltit împotriva orânduirii oamenilor muncii. Linia face legătura între Suceava şi Gura Humorului, pe o rută mult mai accesibilă şi rapidă decât soluţia ocupantului austro-ungar. Aşa aruncată în câmp, această gară îmi e foarte utilă în drumeţii, deoarece poate fi punct de pornire în toate cele patru puncte cardinale. Continuă lectura