Distracția de la granița sârbo-bosniacă

26 04 2011. Saraievo. Ne-am propus să fim până după amiază la Timişoara, de unde să iau trenul de noapte către Suceava. În teorie planul suna bine. Practica a dovedit că optimismul este vecin cu prostia. Ne-am trezit relativ devreme, dar destul de indispuşi şi terminaţi după zilele şi nopţile de hălăduială pe drumurile de munte ale Alpilor Dinarici. Nu ne plăcea deloc vremea. Un Saraievo pâclos care dădea senzaţia că abia aşteaptă să scape de noi. Aproape de ieşirea estică a oraşului, ne încadrăm greşit mai devreme cu o străduţă şi în loc să fim în tunel, urcăm accentuat până ne trezim la fortăreaţa de pe deal. Nu-mi părea rău, dar trenul, chestii, socoteli şi de sus, când am privit către est, dincolo de intrarea în oraş, mi s-a părut dubios de liberă şoseaua. Continuă lectura

Noapte de Paști pe un teren minat de lângă Srebrenița

23 04 2011. În naivitatea noastră, credeam că vom ajunge la Saraievo până la miezul nopţii, când ne vom duce la o biserică să vedem cum e o slujbă de Înviere într-un oraş musulman. Până acolo mai aveam pe agendă două opriri. Prima imediat cum treceam Sava la Şabăţ şi a doua imediat cum treceam Drina la Srebreniţa în Bosnia-Herţegovina. Şabăţ e un oraş în partea Serbiei care a fost permanent sub turci şi rar a ajuns să fie stăpânit de creştinii supuşi papei de la Roma. Ştiam că oraşul are o cetate cam prăpădită, dar fiind în drum, am zis să o vedem. Am ajuns oarecum greu la ea, pentru că niciun indicator nu am zărit, iar navigatorul nu avea chef să ne ajute. Continuă lectura