A venit Nea Gică cu ursu’ – ep.4 Dumitrescu, român verde din Dorneşti

Luni. 15 08 2011. Zi de mare sărbătoare şi revărsare de alcool. După plimbarea din ziua precedentă, abia m-am ridicat din pat pe la ora 9. Ştiam că mecanicii de pe aburoasă deja plecau spre Cacica. Nu ştiu cum au rezistat oamenii la un asemenea program infernal, dar sigur cei care l-au conceput nu au fost întregi la cap. După scenariul din ziua trecută, eram pe la ora 14 în gara Dărmăneşti şi aşteptam trenul care venea de la Cacica. De data asta singur. Era o zi mult mai călduroasă decât precedenta şi vântul nu adia deloc. Despre ameninţări de ploaie nici nu putea fi vorba. Oboseala se vedea puternic pe chipurile celor doi oameni de pe aburoasă. Să dormi două – trei ore pe noapte timp de 10 zile nu e chiar aşa interesant. În gara Dărmăneşti a venit ceva lume să întâmpine trenul. Tehnologia foto digitală face ca fiecare doritor să poată avea o fotografie lângă aburoasă sau lângă pitoreştile vagoane ale trenului turistic de epocă Moldoviţa. Continuă lectura

A venit Nea Gică cu ursu’ – ep.3 Adi de la Frătăuţii Noi

După cum le promisesem mecanicilor joi, sâmbătă 14 08 2011 aveam să revin pentru o nouă tură cu aburoasa. Pentru a-i insufla microbul trenulist, l-am luat cu mine şi pe prietenul Adi de la Frătăuţii Noi. Am plecat din Suceava cu duba pâna la Dărmăneşti şi am ajuns cam repede, aşa că am avut timp suficient să vizităm crâşmele de lângă gară, să descoperim că peretele din dos al gării nu a văzut o perie de var şi să observăm că veceul era proaspăt vopsit. Trenul venea de la Cacica. Eram în ultimele două zile şi parcursul arăta cam aşa: Suceava – Cacica, pauză 3 ore, apoi Cacica – Dărmăneşti – Putna, pauză 1,5 ore şi Putna – Suceava. De menţionat că pleca pe la 9 din Suceava şi se întorcea cu 20 de minute după de miezul nopţii. Un program infernal şi inuman. Continuă lectura