Casa lui Crișan de lângă Brad

Românii ardeleni au fost bătaia de joc a stăpânilor lor grupați în Unio Trium Nationum. Puțini au dat semne că nu le plăcea. Veacuri bune au trecut până să aibă curajul să se trezească. Ecouri ale iobăgiei se aud curios și deranjant la un secol de la Marea Unire. Eu le spun vome ardeleniste și nimic nu e mai grețos decât să auzi urmași de iobagi valahi, care au în familie și semne de binecuvântare horthystă, vorbind de multiculturalismul transilvan, de miticii care fac și dreg și de moldovenii răpănoși care vin în civilizatul Ardeal. Mulți fiind urmașii celor fugiți peste munți că nu mai puteau de bine în robie. Până la revolta moților condusă de Horia, Cloșca și Crișan, românii ardeleni au răbdat și au tot răbdat. Se mai trezesc unele corcituri slobozind că regretă anul 1918. Abia atunci toate jignirile cu care îi gratulează maghiarimea capătă greutate.

Continuă lectura