Leagănul României și cea dintâi capitală a tuturor românilor [4/71]

Iaşul nu a apărut des pe aici, mereu a fost undeva la jumătatea drumurilor mele către est şi sud, către Nistru şi Dunăre, la fel cum era odinioară pentru vechii negustori. Peste zece ani, perioada 2007-2019, am tot umblat prin Iaşi, însă am scris numai despre câteva plimbări într-un sfârşit de toamnă şi o incursiune la sud de Bahlui, care va avea o continuare firească. A venit timpul pentru cel mai amplu articol de pe blog şi va rămâne aşa multă vreme, poate până când voi izbuti ceva asemănător despre Suceava. Ocazie mai bună decât un veac de la Marea Unire nu se putea găsi, mai ales că cititorii care au trecut pe aici au avut prilejul să descopere cum o mâna de bărbaţi a făcut Mica Unire, croind o a patra cale pentru neamul românesc, sfidând cele trei imperii potrivnice. Oricât s-ar burica unii în zilele noastre, îndrugând verzi şi uscate despre o capitală a Moldovei, cel puțin pentru mine, Iaşul are mai multe în comun cu România, cu naşterea ei, cu izvoarele culturii române, decât cu gloria vechii Moldove. Că le place sau nu regionaliştilor ieşeni şi bucoviniştilor suceveni, istoria Moldovei care contează s-a făcut la Suceava în vremea Muşatinilor şi urmele ei încă mai dăinuiesc, deşi se tot străduiesc nişte caca întârziaţi să le umbrească. Continuă lectura

Reclame

Iașii frunzelor moarte și ai primei zăpezi

Era pe vremea când mă lăsai de gazetărie și mă apucai de montat interfoane și camere video. După o săptămână de învățare urmată de una plină de succese, nu am acceptat intervenția brutală pe rândurile mele și am ales pentru o vreme viața pe o scară, adică am fost un om pe niște scări. Ultima zi de octombrie a anului 2007. S-a ivit ocazia unui concert în Iași. Pretext pentru mine să trec pe la teiul lui Eminescu și pe la bojdeuca lui Creangă. În acea perioadă aveam o pasiune deosebită, care nu s-a stins nici în prezent, pentru filmul Un bulgăre de humă. Continuă lectura