Dimineaţa: Oradea, după-amiaza: Belgrad, seara: RAMMSTEIN

20 03 2010. Ajunşi dimineața devreme la Oradea, după o minunată călătorie de 10 ore cu Foamea, am profitat că aveam timp la dispoziție și am făcut o plimbare de două ore prin urbe. În 2009, prin mai, bătusem orașul dintr-un capăt în altul la picior, dar nu văzusem centrul. Sosise momentul. În dreptul unei clădiri frumoase aflată într-o stare cam jalnică am hotărât să urmăm strada din fața ei. Puțin mai încolo aceasta se transformă într-un pietonal ce șerpuiește printre edificii mai mult vechi, de toate neamurile și stilurile. Puține renovate, puține în paragină, cele mai multe în curs de renovare. Pe tăcute Oradea a lepădat paragina şi acum, în 2013, este unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României. Continuă lectura

Orient Express, Arcul de Triumf, Parcul Herăstrău şi Lake of Tears

08 09 2007. Început de toamnă. Pentru că în primăvara anului 2006 am văzut pe viu Lake Of Tears la Bucureşti şi mi-a plăcut mult, am zis să mai văd o dată. Ocazia s-a ivit la două săptămâni după aventura cu ucrainenii prin România. Plecat-am din Suceava şi nimerit-am într-un compartiment cu oameni posaci. Un cuplu de căpşunari adormiţi şi o duduie apatică. Noroc mare, la Dolhasca s-au urcat o tanti trecută recent de 50 de ani şi un nene, pensionar ceferist din Dolheşti, un sat de lângă Dolhasca. Încă o dată avea să se adeverească pentru mine că rapidul de 8 e trenul marilor dezvăluiri, după ce de la un colonel în rezerva aflasem ce învârtea Patriciu pe vremea lui Ceauşescu şi cam de câte ori pe an pleca afară şi de la un vechi liberal cu carnet încă din anii 1930, care trecuse pe la canal şi alte lagăre de muncă, aflasem despre impostura fostului deţinut de drept comun Ticu Dumitrescu şi cum a fost el infiltrat de servicii între deţinuţii politici. Continuă lectura