Gara din Ciop față cu decomunizațîia

S-a întâmplat să ajung de două ori în orășelul Ciop din Ucraina. De fiecare dată am intrat în țara vecină pe calea ferată și de fiecare dată am găsit altceva. În 2013, veneam din Ungaria, de peste Tisa, de la Zahony, și am coborât în gara Drujba din Ciop. Propaganda sovietică te anunța că ai ajuns pe teritoriul fratelui cel mare, care-și cam abuza surorile. În 2018, am intrat din Slovacia, veneam de la Cierna nad Tisou și am coborât în gara Straj din Ciop. Toate-s vechi și nouă toate, propaganda sovietică dispăruse în spatele unor panouri gălbui și neglijente. Nu se schimbase mare lucru, doar puțin în punctele esențiale. Bravul soldat al Armatei Roșii, care băga spaima-n muieri cu carabina lui, a fost ascuns vederii, dar tot veghează, că doar nu banderoviștii stau de strajă la frontierele Ucrainei, ci fermecatul creion chimic al tătucului Stalin.

Continuă lectura

Suceava – Kiev (via Timișoara, Mestecănești, Liov)

01 05 2013. Suceava, România. Vreme splendidă, bună dispoziţie cât încape. Cinci oameni într-o maşină pornesc către nord şi nu ar fi trebuit să schimbe deloc direcţia, doar să facă o mică pauză la Cernăuţi. Era timpul uneia dintre cele mai aşteptate plimbări, o tură plănuită de ani buni şi în ciuda unei schimbări de efectiv, ivită îngrijorător de aproape de plecare, lucrurile păreau a merge minunat. Asta până la Siret, când unul dintre noi a scos la frontieră un paşaport expirat, cel valid se găsea tocmai la Timişoara. Mă felicitam pentru că insistasem să programăm o zi în plus între sosirea la Kiev şi excursia la Cernobîl. Continuă lectura