Lupta fraților Vasile și Ioniță Bumbac pentru păstrarea identității românești în Bucovina

Între 1768 și 1774 se poartă unul dintre obișnuitele războaie ruso-turce din zona Mării Negre. De data asta turcii pierd rușinos și la Cuciuc-Cainargi (azi în Bulgaria) se încheie la 21 iulie 1774 o pace care-i va umili cum nu au mai pățit-o niciodată. Pentru că a preferat neutralitatea, care i-a avantajat categoric pe ruși, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, din 1806 Imperiul Habsburgic, primește o bucată din Moldova, țară aflată la cheremul Înaltei Porți. Mareșalul rus Rumeanțev lasă trupele nemțești să intre în Moldova în octombrie 1774 și acestea înaintează până la Roman, însă granița este fixată mai apoi în zona Sucevei, la sud în apropiere de Fălticeni și la est între Burdujeni și Ițcani. Înainte de a ceda austriecilor nordul Moldovei, mareșalul Rumeanțev face un recensământ din care aflăm că la 1774 satul Costâna, atestat documentar din vremea lui Ștefan cel Mare, avea 30 de gospodării. După ce intră sub ocupație nemțească, pământului anexat i se dă numele Bucovina, un cuvânt slav care înseamnă pădure de fag. Continuă lectura

Vârful Hovârla din Muntele Negru

02 08 2016. Cernăuţi. Pe la ora patru şi câteva minute am ieşit în strada Hmelniţki în dreptul atelierului regretatului sculptor Gorşcovschi, al cărui Eminescu emoționează orice român trecător prin, odinioară, a treia urbe ca număr de locuitori a României Mari. Din acea perioadă se păstrează inscripţia de deasupra intrării în clădire Str. Anastasie Crimca, 16. Pe nervoasa coborâre către gară ne claxonează o maşină şi nu putea fi decât Dragoş, partenerul şi ghidul nostru în călătoria din Carpaţii Păduroşi. O drumeţie către cel mai înalt vârf al Ucrainei pe care am plănuit-o de mai bine de un an. Prima etapă a călătoriei începea cu drumul până la Colomeea. Tren personal, preţ derizoriu, 12 grivne, adică undeva pe la 2 lei. Durata călătoriei depăşeşte cu puţin două ore. De la naş am aflat unele informaţii care ne dădeau bătăi de cap. Continuă lectura

Kievul în preajma Maidanului

04 05 2013. Cea mai potrivită introducere pentru postarea de faţă se găseşte în ultimele paragrafe ale celei în care rememoram călătoria cu peripeţii de la Suceava la Kiev. Cam aceea era atmosfera în capitala Ucrainei, atunci când m-am plimbat pentru întâia dată (deocamdată singura) pe Maidan. Am plecat de dimineţă din extremitatea sud-estică a Kievului, zona Aeroportului Borispil, unde am avut cazarea. În apropierea Kievului sunt două aeroporturi mari, unul în sud şi altul în nord, nu ca la Bucureşti, unde ambele sunt în nord. Un cetăţean ne-a dus cu maşina până la cea mai apropiată staţie de metrou, numită Borispilska, cu toate că de suburbia cu aeroportul ne despart vreo 20 de km, dintre care jumătate prin pădure. Aceasta se află într-un imens sens giratoriu în Piaţa Harkivska, graniţa dintre pădurile seculare şi imensele structuri din beton ale Kievul nou, ridicat în stânga Niprului. Continuă lectura

Risipirea mută a ultimelor rămăşiţe ale unei lumi dispărute

14 04 2015. Iniţiativa ruşilor de a suprima trenul Moscova – Sofia a făcut din ponositul autobuz dotat cu poza Margaretei Clipa la oglindă, singura legătură serioasă a României cu oraşul Cernăuţi, aflat azi în Ucraina, mâine cine ştie în ce ţară. În autobuz, pe lângă obişnuiţii bişniţari, au urcat câţiva evrei cu paşaport românesc, care stăpâneau numai limba engleză. Cel mai probabil erau cetăţeni ai SUA, care sigur nu veneau la Cernăuţi pentru a-şi căuta strămoşii în cimitirul ajuns junglă şi în care îţi poţi croi drum numai cu maceta. Mişcarea ruşilor a făcut din această rută una aglomerată şi profitabilă. Pe lângă posesorii de paşaport românesc, toţi turiştii care nu se bazează pe maşinile de ocazie, iau acest mijloc de transport fabricat în vremea lui Brejnev. Continuă lectura