Urmărindu-l pe Markus

16 03 2013. Bucureşti. Două evenimente pe care le aşteptam de mulţi ani au făcut ca într-o sâmbătă cu lapoviţă, vânt puternic şi soare cu dinţi să cobor, în zori, din trenul Vatra Dornei-Băi – Bucureşti Nord, pe care îl folosesc mult mai des pe ruta Vatra Dornei-Băi – Suceava. La Gara de Nord ne-a aşteptat un cetăţean, care ne-a dus direct la Cimitirul Bellu, să facem un tur programat cu multe luni înainte. Scurtat oarecum, pentru că chestiuni arzătoare la ordinea zilei îl presau. A fost momentul în care vremea şi-a arătat colţii şi s-a încăpăţânat să-mi demonstreze că la Bucureşti poate fi mai rece decât la Suceava. Continuă lectura

Reclame

O plimbare pe Lipscani într-o zi gri de februarie

12 02 2010. După o noapte de somn/nesomn cu un neamţ dobitoc, ce cunoştea un singur cuvânt în altă limbă, şi anume ”Si”, care respira de parcă era un aspirator de praf înfundat, într-o cuşetă a acceleratului Vatra Dornei-Băi – Bucureşti Nord, singurul tren care circulă fără întârziere, m-am trezit într-un oraş învăluit în ceaţă, cu trotuare pline de apă, gheaţă şi zăpadă marunţită, astfel cel mai primitor loc mi s-a părut un veceu pentru handicapaţi din Cişmigiu. După ce am terminat cu treaba pe care o aveam, am plecat la o plimbare prin oraş. Am luat-o la vale pe Dâmboviţa până la Hanul lui Manuc şi de acolo m-am pierdut prin paragină. Iniţial m-am oprit pe pod şi mă uitam la pescăruşii care se jucau pe luciul râului. Mă întrebam cum de nu mor şi în urechi auzeam cântecul lui Tudor Gheorghe: Dâmboviţă apă dulce / Cin’ te bea, nu se mai duce şi îmi ziceam câtă dreptate are cel care a făcut versurile, păi dacă ai băut o gură de apă din Dâmboviţa, ai crăpat în 5 minute.
Continuă lectura

Botoșani înseamnă Eminescu

10 10 2009. Botoșani. În sfârșit ajungeam acasă la Eminescu. Doi plecați din Suceava, unul cules la Verești și un ghid local. Am ales să vin cu trenul din curiozitate. Drumul cu un arhaic automotor Malaxa a fost destul de deranjant din cauza zguduiturilor deloc amortizate și repetate. Gara Botoșani arată și acum exact ca atunci. Este renovată doar înspre stradă. Partea dinspre peron e în plină refacere, dar se tot tărăgănează. Acum, în 2013, abia se montează liniile și cine știe peste câte decenii va fi finalizată reabilitarea obiectivului. Continuă lectura