Prin Moara Dracului spre anotimpuri tot mai reci

Paştele anului 2008. În general, de Paşte lumea e liberă şi merge hai-hui pentru tradiţionala crăpelniţă stropită cu exagerat de mult alcool. Unii se instalează lângă vreo mânăstire sau biserică pentru a nu mânca şi bea pe întuneric. Ziua de 28 aprilie m-a găsit în tren cu încă cinci oameni. Cu 24 de ore înainte citeam într-o fiţuică locală că traseele de pe Rarău sunt deschise. Am ales să urcăm pe Moara Dracului, un traseu lung, dar foarte spectaculos. Ajungeam a treia oară pe Rarău în decurs de câteva săptămâni şi nu era ultimul urcuş pe anul 2008. Din spatele gării Câmpulung Est, în două ture, ne-a transportat un taxi pe o distanţă de mai bine de 4 km pe drumul de pe Valea Caselor până la intrarea în pădure, de unde am urmat traseul cruce roşie, proaspăt marcat. Vreme foarte plăcută, copaci înfrunziţi şi iarbă mărişoară. Continuă lectura

Piatra Şoimului

09 04 2008. La mai puţin de o lună şi tot dintr-o întâmplare aveam să urc din nou Rarăul. De data asta doar până la fosta cabană Pastorală. Aşteptând companionul de drumeţie, care venea de la Fălticeni, undeva la ieşire din Suceava spre Şcheia, a oprit un microbuz care mergea la Vatra Dornei. Şoferul a aşteptat puţin şi imediat a apărut şi tovarăşul meu de drum. Ne-am urcat şi am plecat. Pentru unii Rarăul e mitic, îl consideră un fel de Kogaionon mai mic şi îi leagă simbolistica de înaintaşii pelasgi şi de civilizaţia uriaşilor, pentru alţii e un loc plin de însemnătate spirituală unde îşi găsesc liniştea prin mânăstiri, pentru mine e un munte spectaculos şi accesibil, în rest imaginaţia poate fugi unde doreşte. Continuă lectura