Storojineț și Fântâna Albă (Am așezat Tricolorul pe mormântul lui Iancu Flondor) [66/71]

Seria Un veac de la Marea Unire ajunge din nou pe niște meleaguri unde românii s-au putut bucura de apartenența la Patria Mamă doar 22 de ani în vreme de pace și trei ani în vreme de război. Peste românii rămași dincolo de sârma ghimpată a lui Stalin au trecut câteva valuri de deportări, două invazii sovietice, numeroase masacre pe nouă frontieră, jumătate de veac de cizmă rusească și, de aproape trei decenii, aceștia se văd aruncați într-un stat cu care nu au nimic în comun. Nu mai judec de ani de zile calitatea de român a unui autohton care trăiește în afara frontierelor țării de care este orfan, pentru că nu am trăit niciodată sub alt steag, și mi-a trebuit multă umblătură prin orașele și satele din apropiere, dar de afară, pentru a putea înțelege cât de greu e să rămâi român acolo și cu atât mai mult îi disprețuiesc pe cei din România, care-și bat joc de identitatea și de limba lor, intrând lefegii ai curentelor demitizatoare trecătoare sau fiind doar influențați de acestea. Așadar, ne vom plimba prin orașul Storojineț, ne vom reculege la troițele din locul însângerat numit Varnița, de lângă Fântâna Albă, ne vom abate prin câteva sate românești și, invocând geniul lui Iancu Flondor, voi evoca lupta pe care a dus-o pentru Tricolor și păstrarea identității românești sub jugul austriac, încununată, după anii crunți și istovitori ai Primului Război Mondial, cu Unirea Bucovinei întregi la Regatul României. Continuă lectura

Lupta fraților Vasile și Ioniță Bumbac pentru păstrarea identității românești în Bucovina

Între 1768 și 1774 se poartă unul dintre obișnuitele războaie ruso-turce din zona Mării Negre. De data asta turcii pierd rușinos și la Cuciuc-Cainargi (azi în Bulgaria) se încheie la 21 iulie 1774 o pace care-i va umili cum nu au mai pățit-o niciodată. Pentru că a preferat neutralitatea, care i-a avantajat categoric pe ruși, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, din 1806 Imperiul Habsburgic, primește o bucată din Moldova, țară aflată la cheremul Înaltei Porți. Mareșalul rus Rumeanțev lasă trupele nemțești să intre în Moldova în octombrie 1774 și acestea înaintează până la Roman, însă granița este fixată mai apoi în zona Sucevei, la sud în apropiere de Fălticeni și la est între Burdujeni și Ițcani. Înainte de a ceda austriecilor nordul Moldovei, mareșalul Rumeanțev face un recensământ din care aflăm că la 1774 satul Costâna, atestat documentar din vremea lui Ștefan cel Mare, avea 30 de gospodării. După ce intră sub ocupație nemțească, pământului anexat i se dă numele Bucovina, un cuvânt slav care înseamnă pădure de fag. Continuă lectura

Ultima sărbătorire a Unirii Bucovinei cu Ţara

28 11 2008. Zi de mare importanţă pentru orice sucevean care-şi cunoaşte trecutul. Se împlineau 90 de ani de când Bucovina intra în componenţa României. Era al doilea pas al întregirii neamului românesc. Cele mai importante figuri ale acestui act au fost expuse pe un perete al Palatului Administrativ din Suceava. Ele încadrau un desen care reprezenta Monumentul Unirii ridicat odinioară la Cernăuţi, din care se mai păstrează un fragment la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Pentru pătimaşii bucovineni din Suceava, acele figuri şi acele nume rămân şi azi un subiect tabu. Continuă lectura

Cele două feţe ale Hotinului şi alte atracţii cernăuţene

Tâlhari ştiuţi şi neştiuţi

În miez de noapte se strecoară

În cimitir la Cernăuţi

Şi mor a doua oară…

Tâlhari de gropi şi osemnite,

Urmând stăpânii lor ştiuţi, Continuă lectura