Piața Revoluției

18 11 2009. Mi s-a înmânat de către instituția unde lucrez un dosar la care s-a muncit prea mult pentru a fi trimis cu poșta normală sau rapidă, după cum mi s-a comunicat. Trebuia să ajungă la o instituție din capitală. Era o zi de miercuri la fel de mohorâtă ca aceea când am umblat pe urmele partizanilor vicoveni. Aveam doi ani de când nu mai călcasem prin Bucureşti. Am rezolvat obligațiile într-o oră cu tot cu drumul la picior de la gară prin zona trecută în istorie astăzi de primarul Oprescu. Am rămas cu două ore libere până la întoarcere şi le-am fructificat printr-o plimbare pe care o aveam în minte de câțiva ani. Continuă lectura