Locul unde România Mare trăieşte prin ziduri [3/71]

Seria Un veac de la Marea Unire a ajuns la Cernăuți. Al treilea oraș al României Mari a jucat un rol fundamental în împlinirea idealului națiunii noastre. Anul 1918 l-a urcat, împreună cu Chișinăul și Alba Iulia, pe scena istoriei românilor, însă, spre deosebire de celelalte două, nu se bucură de limba română și perspectiva revenirii între granițele țării ține mai mult de speranță. Între 2013 și 2017 am tot bătut Cernăuțul, această rană a României. M-a interesat moștenirea românească, cu precădere cea din perioada României Mari. Basmele cu nemți civilizatori și alte popoare alese nu au prins deloc la mine. Între cele două conflagrații mondiale ale secolului trecut, Cernăuții aveau puțin peste 111 mii de locuitori și erau reședința județului cu același nume, aflat în extremitatea nordică a țării, la granița cu Polonia, scăldat de Nistru, Prut și Ceremuș, ocupând o suprafață mai degrabă mică. Număra cam 300 de mii de locuitori, din care aproape jumătate erau de etnie ucraineană, românii erau a doua etnie, dar mai puțin de un sfert din total și concentrați mai ales la sud de Prut. O treime din populația județului se găsea în orașul Cernăuți, însă și aici românii erau a doua etnie ca număr, de data asta fiind depășiți de evrei. Cum s-a ajuns la această situație? Răspunsul e civilizarea austriacă de un veac și jumătate. Continuă lectura

Anunțuri

Lupta fraților Vasile și Ioniță Bumbac pentru păstrarea identității românești în Bucovina

Între 1768 și 1774 se poartă unul dintre obișnuitele războaie ruso-turce din zona Mării Negre. De data asta turcii pierd rușinos și la Cuciuc-Cainargi (azi în Bulgaria) se încheie la 21 iulie 1774 o pace care-i va umili cum nu au mai pățit-o niciodată. Pentru că a preferat neutralitatea, care i-a avantajat categoric pe ruși, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, din 1806 Imperiul Habsburgic, primește o bucată din Moldova, țară aflată la cheremul Înaltei Porți. Mareșalul rus Rumeanțev lasă trupele nemțești să intre în Moldova în octombrie 1774 și acestea înaintează până la Roman, însă granița este fixată mai apoi în zona Sucevei, la sud în apropiere de Fălticeni și la est între Burdujeni și Ițcani. Înainte de a ceda austriecilor nordul Moldovei, mareșalul Rumeanțev face un recensământ din care aflăm că la 1774 satul Costâna, atestat documentar din vremea lui Ștefan cel Mare, avea 30 de gospodării. După ce intră sub ocupație nemțească, pământului anexat i se dă numele Bucovina, un cuvânt slav care înseamnă pădure de fag. Continuă lectura

Risipirea mută a ultimelor rămăşiţe ale unei lumi dispărute

14 04 2015. Iniţiativa ruşilor de a suprima trenul Moscova – Sofia a făcut din ponositul autobuz dotat cu poza Margaretei Clipa la oglindă, singura legătură serioasă a României cu oraşul Cernăuţi, aflat azi în Ucraina, mâine cine ştie în ce ţară. În autobuz, pe lângă obişnuiţii bişniţari, au urcat câţiva evrei cu paşaport românesc, care stăpâneau numai limba engleză. Cel mai probabil erau cetăţeni ai SUA, care sigur nu veneau la Cernăuţi pentru a-şi căuta strămoşii în cimitirul ajuns junglă şi în care îţi poţi croi drum numai cu maceta. Mişcarea ruşilor a făcut din această rută una aglomerată şi profitabilă. Pe lângă posesorii de paşaport românesc, toţi turiştii care nu se bazează pe maşinile de ocazie, iau acest mijloc de transport fabricat în vremea lui Brejnev. Continuă lectura

Cernăuţi, o rană a României

„Cum să-mpart, Doamne, strămoşii

Şi copiii ce îi am

Cum să-mpart o ţară-n trei

Şi în două acelaşi neam?

Cum să-mpart pe Ştefan Vodă,

Ca pe un lan tivit cu maci,

Când e unic precum munţii

Şi străbunii noştri daci. Continuă lectura