Leagănul României și cea dintâi capitală a tuturor românilor [4/71]

Iaşul nu a apărut des pe aici, mereu a fost undeva la jumătatea drumurilor mele către est şi sud, către Nistru şi Dunăre, la fel cum era odinioară pentru vechii negustori. Peste zece ani, perioada 2007-2019, am tot umblat prin Iaşi, însă am scris numai despre câteva plimbări într-un sfârşit de toamnă şi o incursiune la sud de Bahlui, care va avea o continuare firească. A venit timpul pentru cel mai amplu articol de pe blog şi va rămâne aşa multă vreme, poate până când voi izbuti ceva asemănător despre Suceava. Ocazie mai bună decât un veac de la Marea Unire nu se putea găsi, mai ales că cititorii care au trecut pe aici au avut prilejul să descopere cum o mâna de bărbaţi a făcut Mica Unire, croind o a patra cale pentru neamul românesc, sfidând cele trei imperii potrivnice. Oricât s-ar burica unii în zilele noastre, îndrugând verzi şi uscate despre o capitală a Moldovei, cel puțin pentru mine, Iaşul are mai multe în comun cu România, cu naşterea ei, cu izvoarele culturii române, decât cu gloria vechii Moldove. Că le place sau nu regionaliştilor ieşeni şi bucoviniştilor suceveni, istoria Moldovei care contează s-a făcut la Suceava în vremea Muşatinilor şi urmele ei încă mai dăinuiesc, deşi se tot străduiesc nişte caca întârziaţi să le umbrească. Continuă lectura

Valea Moldovei – Slatina

19 06 2011. Unde apa Moldovei iese din munţi şi Podişul Sucevei este legat de Munţii Stânişoarei printr-un pod avariat binişor de ultimele inundaţii, înainte de închegarea statului medieval Moldova, se pripăşise un tătar pe nume Bercîş. De la el ne-a rămas numele localităţii Berchişeşti, punct strategic pe harta judeţului Suceava, deoarece acolo se află puţurile care alimentează reşedinţa de judeţ cu apă potabilă. Prin comună trece calea ferată cea nouă care leagă Suceava de Gura Humorului. Noi am coborât în gara Berchişeşti, aflată în afara localităţii, undeva pe malul râului, într-o zi de vară cu mult vânt şi nori purtaţi haotic. Continuă lectura

Piatra Neamţ şi mânăstirile voievodale de pe valea Bistriţei

10 08 2009. Pe la opt şi ceva, într-o dimineaţă însorită şi rece, am pus piciorul, pentru a doua oară în viaţă, în oraşul de sub Pietricica, aşa cum am auzit că îi spuneau Vasile Arhire şi Ilie Dobre, la Fotbal minut cu minut, municipiului Piatra Neamţ. L-am reperat pe Treblinka-n dosul gării şi după ce am băut o cutie de Quick Cola, mândră rămăşiţă a Iepocii de Aur, resuscitată vremelnic în capitalismul de cumătrie, am aruncat privirile după cablurile telegondolei, care în acea zi de luni nu mergea decât începând cu ora 14. Telegondola pleacă de la gară şi urcă până pe dealul Cozla. Continuă lectura