Jocul cu ploaia în Giumalău

06 07 2013. Vatra Dornei. Ploile şi furtunile din fiecare zi au generat o perioadă complicată pentru drumețiile montane. Am tot amânat tura în Giumalău din acel an sperând să găsesc un interval în care să fentez ploile. Lunile iunie şi iulie sunt foarte problematice pentru plimbările pe creste din cauza descărcărilor electrice. De aceea, cea mai bună perioadă a anului pentru drumeţii montane este august – septembrie, până la căderea primei zăpezi sau instalarea ploilor mocăneşti. Partea proastă e că seara vine mult mai devreme decât în iunie şi astfel e nevoie de ceva atenţie la calcularea timpilor pentru a nu pica în capcana întunericului. Nu aveam un plan clar şi nu ştiam ce traseu vom urma. Coborând pe Bistriţa priveam spectacolul ridicării ceţii de pe vale. Continuă lectura

Vârful Hovârla din Muntele Negru

02 08 2016. Cernăuţi. Pe la ora patru şi câteva minute am ieşit în strada Hmelniţki în dreptul atelierului regretatului sculptor Gorşcovschi, al cărui Eminescu emoționează orice român trecător prin, odinioară, a treia urbe ca număr de locuitori a României Mari. Din acea perioadă se păstrează inscripţia de deasupra intrării în clădire Str. Anastasie Crimca, 16. Pe nervoasa coborâre către gară ne claxonează o maşină şi nu putea fi decât Dragoş, partenerul şi ghidul nostru în călătoria din Carpaţii Păduroşi. O drumeţie către cel mai înalt vârf al Ucrainei pe care am plănuit-o de mai bine de un an. Prima etapă a călătoriei începea cu drumul până la Colomeea. Tren personal, preţ derizoriu, 12 grivne, adică undeva pe la 2 lei. Durata călătoriei depăşeşte cu puţin două ore. De la naş am aflat unele informaţii care ne dădeau bătăi de cap. Continuă lectura

Pietrele Doamnei și Munceii Rarăului

03 06 2012. În nordul țării, vremea de început de iunie este rece, umedă și vântoasă, iar la peste 1500 de m altitudine mai găsești zăpadă. În asemenea condiții meteo am urcat Rarăul, într-un grup de cinci persoane, pe cel mai accesibil traseu, Izvorul Alb cu punct de plecare gara Câmpulung Est, marcaj punct roșu. Acest drum a fost calea principală de acces către miticul vârf. De 20 de ani se degradează continuu şi puţine sunt mărturiile care ne mai arată că acesta a fost cândva asfaltat. Este deschis circulației auto numai pe primii 7 km, adică până la Sihăstria Rarăului. Pe vremea comuniștilor, Transrarăul urca vârful dinspre nord pe aici. În 2011 a fost modernizat drumul din Pojorâta, astfel că acum Transrarău înseamnă Pojorâta – Rarău – ChirilVârful Rarău este vizibil din această parte a Câmpulungului Moldovenesc în toată măreția sa. Continuă lectura

Poate cel mai trist loc din România

28 08 2014. Părăseam culmile împădurite întinse de o parte şi de alta a Crişului Alb, numite Ţara Zarandului, pentru a ne aventura în Ţara Moţilor, partea Apusenilor udată de Arieş. Lăsam în urmă Bradul şi împrejurimile sale cu o destinaţie certă, Turda, dar pe unde avea să ne ducă drumul prin munţi, nu ştiam nici noi. Intram în porţiunea turei pe care nu o pregătisem deloc şi întâmplarea avea să joace rolul cel mai important. Între Brad şi Crişcior a fost cândva un combinat, acum a mai rămas în picioare un coş şi se mai păstrează o cale ferată industrială cu ecartament îngust, pe care circulă rar o mocăniţă în scop turistic. Între timp, sistemul de navigaţie a fost setat să ne ducă la Geamăna, unul dintre cele mai triste locuri din România. Continuă lectura