Kievul în preajma Maidanului

04 05 2013. Cea mai potrivită introducere pentru postarea de faţă se găseşte în ultimele paragrafe ale celei în care rememoram călătoria cu peripeţii de la Suceava la Kiev. Cam aceea era atmosfera în capitala Ucrainei, atunci când m-am plimbat pentru întâia dată (deocamdată singura) pe Maidan. Am plecat de dimineţă din extremitatea sud-estică a Kievului, zona Aeroportului Borispil, unde am avut cazarea. În apropierea Kievului sunt două aeroporturi mari, unul în sud şi altul în nord, nu ca la Bucureşti, unde ambele sunt în nord. Un cetăţean ne-a dus cu maşina până la cea mai apropiată staţie de metrou, numită Borispilska, cu toate că de suburbia cu aeroportul ne despart vreo 20 de km, dintre care jumătate prin pădure. Aceasta se află într-un imens sens giratoriu în Piaţa Harkivska, graniţa dintre pădurile seculare şi imensele structuri din beton ale Kievul nou, ridicat în stânga Niprului. Continuă lectura

CERNOBÎL sau drumul de la atomul pașnic la un Disneyland radioactiv

03 05 2013. Probabil că mulţi dintre cei care ajung pe acest blog se întreabă: De ce Râmnicu Sărat, Sighet, Ţiganca, Tiraspol, Auschwitz ori Srebreniţa? Răspunsul e cât se poate de simplu: Să înţeleg OMUL. De ce Tarniţa ori Geamăna? Răspunsul e acelaşi. Urâtul e realitatea, umanitatea (dacă aş adăuga rea, ar fi pleonasm). Frumosul, concretizat prin artă, e fuga de realitatea necruţătoare, surogatul care ne face să uităm de moarte şi că suntem răi. Pe lista de mai sus venea destul de firesc rândul Cernobîlului, mai ales că nu e foarte departe de Suceava sau poate e. Încă de acum 10 ani, când am citit prima oară pe un sait rudimentar povestea unei călătorii prin oraşul părăsit Prîpiat, din apropierea Centralei Atomoelectrice de la Cernobîl, mi-am propus ca, mai devreme sau mai târziu, să ajung acolo. Ştiam despre ce e vorba, nu aveam frici ivite din ignoranţă, FIZICĂ am făcut destulă în liceu şi am mai dobândit cunoştinţe în facultate, când un semestru am studiat aproape exclusiv domeniul cu care ne vom întâlni în postarea de faţă. Continuă lectura

Suceava – Kiev (via Timișoara, Mestecănești, Liov)

01 05 2013. Suceava, România. Vreme splendidă, bună dispoziţie cât încape. Cinci oameni într-o maşină pornesc către nord şi nu ar fi trebuit să schimbe deloc direcţia, doar să facă o mică pauză la Cernăuţi. Era timpul uneia dintre cele mai aşteptate plimbări, o tură plănuită de ani buni şi în ciuda unei schimbări de efectiv, ivită îngrijorător de aproape de plecare, lucrurile păreau a merge minunat. Asta până la Siret, când unul dintre noi a scos la frontieră un paşaport expirat, cel valid se găsea tocmai la Timişoara. Mă felicitam pentru că insistasem să programăm o zi în plus între sosirea la Kiev şi excursia la Cernobîl. Continuă lectura

Distracția de la granița sârbo-bosniacă

26 04 2011. Saraievo. Ne-am propus să fim până după amiază la Timişoara, de unde să iau trenul de noapte către Suceava. În teorie planul suna bine. Practica a dovedit că optimismul este vecin cu prostia. Ne-am trezit relativ devreme, dar destul de indispuşi şi terminaţi după zilele şi nopţile de hălăduială pe drumurile de munte ale Alpilor Dinarici. Nu ne plăcea deloc vremea. Un Saraievo pâclos care dădea senzaţia că abia aşteaptă să scape de noi. Aproape de ieşirea estică a oraşului, ne încadrăm greşit mai devreme cu o străduţă şi în loc să fim în tunel, urcăm accentuat până ne trezim la fortăreaţa de pe deal. Nu-mi părea rău, dar trenul, chestii, socoteli şi de sus, când am privit către est, dincolo de intrarea în oraş, mi s-a părut dubios de liberă şoseaua. Continuă lectura