Lupta fraților Vasile și Ioniță Bumbac pentru păstrarea identității românești în Bucovina

Între 1768 și 1774 se poartă unul dintre obișnuitele războaie ruso-turce din zona Mării Negre. De data asta turcii pierd rușinos și la Cuciuc-Cainargi (azi în Bulgaria) se încheie la 21 iulie 1774 o pace care-i va umili cum nu au mai pățit-o niciodată. Pentru că a preferat neutralitatea, care i-a avantajat categoric pe ruși, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, din 1806 Imperiul Habsburgic, primește o bucată din Moldova, țară aflată la cheremul Înaltei Porți. Mareșalul rus Rumeanțev lasă trupele nemțești să intre în Moldova în octombrie 1774 și acestea înaintează până la Roman, însă granița este fixată mai apoi în zona Sucevei, la sud în apropiere de Fălticeni și la est între Burdujeni și Ițcani. Înainte de a ceda austriecilor nordul Moldovei, mareșalul Rumeanțev face un recensământ din care aflăm că la 1774 satul Costâna, atestat documentar din vremea lui Ștefan cel Mare, avea 30 de gospodării. După ce intră sub ocupație nemțească, pământului anexat i se dă numele Bucovina, un cuvânt slav care înseamnă pădure de fag. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 3

01 07 2012. O dimineaţă plăcută anunţa o zi toridă pe dealurile Podişului Sucevei. Ultimele firicele de rouă ne-au găsit în gara Lucăceşti. Dacă te uiţi pe hartă, o vezi instalată anapoda undeva în mijlocul câmpului, la o aruncătură de băţ de valea Moldovei. Această linie ferată a fost construită, în anii ’50 ai secolului trecut, de deţinuţii politici luaţi din locuinţele lor pentru că au uneltit împotriva orânduirii oamenilor muncii. Linia face legătura între Suceava şi Gura Humorului, pe o rută mult mai accesibilă şi rapidă decât soluţia ocupantului austro-ungar. Aşa aruncată în câmp, această gară îmi e foarte utilă în drumeţii, deoarece poate fi punct de pornire în toate cele patru puncte cardinale. Continuă lectura

Risipirea mută a ultimelor rămăşiţe ale unei lumi dispărute

14 04 2015. Iniţiativa ruşilor de a suprima trenul Moscova – Sofia a făcut din ponositul autobuz dotat cu poza Margaretei Clipa la oglindă, singura legătură serioasă a României cu oraşul Cernăuţi, aflat azi în Ucraina, mâine cine ştie în ce ţară. În autobuz, pe lângă obişnuiţii bişniţari, au urcat câţiva evrei cu paşaport românesc, care stăpâneau numai limba engleză. Cel mai probabil erau cetăţeni ai SUA, care sigur nu veneau la Cernăuţi pentru a-şi căuta strămoşii în cimitirul ajuns junglă şi în care îţi poţi croi drum numai cu maceta. Mişcarea ruşilor a făcut din această rută una aglomerată şi profitabilă. Pe lângă posesorii de paşaport românesc, toţi turiştii care nu se bazează pe maşinile de ocazie, iau acest mijloc de transport fabricat în vremea lui Brejnev. Continuă lectura

MDCCCLIX (O mână de bărbați sau A patra cale)

O casă veche de piatră, dar cam strâmtă, e totuși mai bună decât un palat de hârtie franțuzească. (Mihai Eminescu)

În biblioteca mea zăceau neatinse şi îngălbenite de vreme două volume ale cărţii Prinţul Ghica, apărută în anii ’80 ai secolului trecut. Erau volumele II şi III. Probabil din acest motiv nu le deschisese nici persoana care a scăpat de ele. După mai bine de un an de căutări prin anticariatele electronice am găsit primul volum. Beletristica speculativă cu parfum istoric a Danei Dumitriu m-a îndreptat pentru ajustări de aureolă către Istoria loviturilor de stat în România, volumul I, în care Alex Mihai Stoenescu a prins perioada domniei lui Cuza cu mecanismele realizării Micii Uniri, iar apoi a implementării forţate a primelor reforme, care au dus la ridicarea plalatului de hârtie franţuzească în care au trăit Eminescu şi contemporanii lui. Continuă lectura