Cele trei morminte de la Dulcești

După ce ieși din Roman spre sud și treci podul peste Moldova, faci dreapta către Piatra Neamț și te înscrii pe DN 15D. În puțin mai mult de zece kilometri ajungi în localitatea Dulcești, întinsă pe malurile abrupte ale unui pârâu. Toponimul amintește de un boier poreclit Limbădulce, trăitor în vremea voievodului Petru Aron. La drumul național, stingheră pe un deal, se vede silueta zveltă a unei biserici albe. Duce în spate patru secole, fiind ridicată de marele paharnic Caraiman, boier din vremea lui Ieremia Movilă, cel fugit în Cetatea Hotinului de frica lui Mihai Viteazul. Așezarea ajunge pe mâna boierilor din neamul Sturdza, iar după 1848, conacul de aici a fost unul din cuiburile moldovenești în care s-a fiert Mica Unire. Oamenii muncii din sat au ajuns la concluzia că acel conac plin de istorie nu le e de niciun folos și l-au dărâmat.

Continuă lectura

Leagănul României și cea dintâi capitală a tuturor românilor [4/71]

Iaşul nu a apărut des pe aici, mereu a fost undeva la jumătatea drumurilor mele către est şi sud, către Nistru şi Dunăre, la fel cum era odinioară pentru vechii negustori. Peste zece ani, perioada 2007-2019, am tot umblat prin Iaşi, însă am scris numai despre câteva plimbări într-un sfârşit de toamnă şi o incursiune la sud de Bahlui, care va avea o continuare firească. A venit timpul pentru cel mai amplu articol de pe blog şi va rămâne aşa multă vreme, poate până când voi izbuti ceva asemănător despre Suceava. Ocazie mai bună decât Un veac de la Marea Unire nu se putea găsi, mai ales că cititorii care au trecut pe aici au avut prilejul să descopere cum o mâna de bărbaţi a făcut Mica Unire, croind o a patra cale pentru neamul românesc, sfidând cele trei imperii potrivnice. Oricât s-ar burica unii în zilele noastre, îndrugând verzi şi uscate despre o capitală a Moldovei, cel puțin pentru mine, Iaşul are mai multe în comun cu România, cu naşterea ei, cu izvoarele culturii române, decât cu gloria vechii Moldove. Că le place sau nu regionaliştilor ieşeni şi bucoviniştilor suceveni, istoria Moldovei care contează s-a făcut la Suceava în vremea Muşatinilor şi urmele ei încă mai dăinuiesc, deşi se tot străduiesc nişte caca întârziaţi să le umbrească. Continuă lectura

Cetățile dacilor din vârfurile munților de pe valea Orăștiei

26 08 2014. Costești, județul Hunedoara. Nu cred să existe vreun român a cărui imaginație să nu fi zburdat liber când vine vorba de daci. În general, nu există cale de mijloc în raportarea noastră, la două milenii distanță, față de civilizația celor care au stăpânit aceste pământuri. Ori se vorbește de dacii care sunt originea tuturor lucrurilor în Europa, ori de niște sălbatici care locuiau în scorburi. Prea puțini sunt dispuși să înțeleagă acest neam și realizările sale așa cum au fost. O certitudine există: dacii aveau mult aur și asta i-a adus pe romani aici. Eu m-am plictisit de romani civilizatori, austrieci și mai civilizatori, ruși eliberatori, americani democratizatori și europeni integri. De două mii de ani și mai bine, poate de la Darius a lui Istaspe și până la Roșia Montană Gold Corporation, un singur fir roșu unește toată această înșiruire de binevoitori: JAFUL. Continuă lectura

Minunăţiile Ţării Haţegului (Domnu’ Nicu, ochii de sfinţi şi hoţul de pietre romane)

27 08 2014. După o frumoasă surpriză între zidurile celor două biserici reformate din Cetatea Orăștiei, am plecat, oarecum îngrijoraţi de vremea nu tocmai prietenoasă care, dacă s-ar fi ţinut de amenințările iniţiale, ne-ar fi ruinat ziua. Destinaţia era Ţara Hațegului, tărâmul care a păstrat cele mai importante vestigii ale operaţiunii romane de jefuire a aurului dacilor şi cele mai vechi biserici ale perioadei medievale româneşti. Harta de mai jos ne lămureşte cu privire la acele denumiri istorice încă utilizate la nord şi est de Carpaţi. Acestea sunt cu adevărat istorice şi nu politice, cum sunt Basarabia şi Bucovina, care nu au în ele decât sensuri ca: furt, rapt, anexare. Ţările au fost primele închegări consistente ale organizării româneşti în Ardeal în perioada medievală. Continuă lectura

Risipirea mută a ultimelor rămăşiţe ale unei lumi dispărute

14 04 2015. Iniţiativa ruşilor de a suprima trenul Moscova – Sofia a făcut din ponositul autobuz dotat cu poza Margaretei Clipa la oglindă, singura legătură serioasă a României cu oraşul Cernăuţi, aflat azi în Ucraina, mâine cine ştie în ce ţară. În autobuz, pe lângă obişnuiţii bişniţari, au urcat câţiva evrei cu paşaport românesc, care stăpâneau numai limba engleză. Cel mai probabil erau cetăţeni ai SUA, care sigur nu veneau la Cernăuţi pentru a-şi căuta strămoşii în cimitirul ajuns junglă şi în care îţi poţi croi drum numai cu maceta. Mişcarea ruşilor a făcut din această rută una aglomerată şi profitabilă. Pe lângă posesorii de paşaport românesc, toţi turiştii care nu se bazează pe maşinile de ocazie, iau acest mijloc de transport fabricat în vremea lui Brejnev. Continuă lectura