Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 6

17 05 2015. Suceava. Doar starea vegetaţiei trăda faptul că mai aveam puţin şi venea vara. Ziua mohorâtă, cu vânt şi ameninţări de ploaie, era cât pe ce să ne descurajeze în a mai porni la plimbarea neprevăzută, dar plănuită. Am zeci de trasee pregătite, numai doritori de drum să fie. Curând am lăsat dealul pe care odinioară erau case ale satului Sfântu Ilie, înlocuite, în Iepoca de Aur, cu blocuri al căror acoperiş era atipic. Ţuguiat din ţiglă şi nu plat din carton asfaltat şi smoală, cum vedeai în tot oraşul. Cartierul a fost botezat previzibil Obcini şi limita sa cu satul peste care s-a prăvălit nici în ziua de azi nu este cunoscută, pentru că sunt case în care omul are buletin de Suceava şi femeia de Şcheia. Încă din prima poză se observă reperele Sucevei: coşul de la fosta IFA, ajuns decor pentru molul ridicat pe ruinele acesteia şi catedrala ortodoxă, începută imediat ce Ceauşeştii au fost coborâţi în groapă cu corpurile pline de gloanţe. Reperul principal al zilei, vom face o buclă în jurul său, va fi releul de televiziune de pe Teişoara (528 m). Unul dintre cele mai însemnate dealuri ale Podişului Sucevei. Continuă lectura

Reclame

Creasta Rarăului (Movila lui Hurmuzachi)

04 07 2015. Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. O zi cu soare, nori și vânt, numai potrivită pentru o drumeție montană, a cărei principală dificultate avea să fie lungimea, undeva hăt bine peste 30 de kilometri. Mai sunt cărări în Rarău pe care nu le-am bătut și de fiecare dată, pe cât se poate, încerc să introduc o porțiune inedită în traseul abordat. Cel mai bun ghid pentru Rarău și Giumalău este harta realizată de Petru Ariciuc de la Salvamont Vatra Dornei, pe care am găsit-o pe județulsuceava.ro și o folosesc cu încredere de fiecare dată când urc acești munți minunați. De-a lungul timpului, am văzut, în teren, că pe unele trasee marcajul nu se mai păstrează pe întreaga lungime și vag se mai observă urme ale semnelor vechi. Am decupat partea cu Rarăul, pentru a putea urmări exact traseul pe care l-am făcut. Continuă lectura

Pe-o gură de rai în Obcina Mare

10 05 2015. De Rădăuţi on peut aller visité Mânăstirea Putna, cum ar zice Gogu Steriade, dar mai întâi aveam de urcat la un schit mai mititel, aşa că ne omoram timpul în intersecţia de la sinagogă, aşteptând oferte. Un şofer deschide din mers portiera din dreapta bătrânei şi chinuitei sale maşini şi întreabă: Brodina? Răspund: Numa’ pân’ la Straja. Urcăm. Urmează un dialog caragialesc de tipul Momente şi schiţe, apoi linişte:

Şoferul: Îl ştii pi O. O.?
Eu: Da! M-o făcut psihopat.
Şoferul: Îi văr cu mini, da-i ceal mai mari iexcroc.
Eu: Îi şî cam curvar.
Şoferul: Are vo trii iepi.
Eu: Hopa!
Şoferul: Nu mai vorbesc cu el di noauă ani. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 5

16 06 2013. Aproape de ieşirea Moldovei din munţi, în mijlocul câmpului înflorit, încă dimineaţă, deja foarte cald. Personalul de Câmpulung Moldovenesc ne-a lăsat în staţia Lucăceşti, cunoscută cititorilor blogului ca unul dintre punctele de pornire în plimbările mele la pas prin Podişul Sucevei. De data asta drumul ne-a dus către vest, cumva pe conturul infamei frontiere ce a rezistat aproape 150 de ani. Mai jos un fragment dintr-o hartă de la 1897 a judeţului Suceava cu reşedinţa la Fălticeni. O parte dintre localităţi au alte nume astăzi, o altă parte le au doar uşor actualizate în scrierea zilelor noastre. Traseul plimbării a fost: Halta Lucăceşti – Boteşti – Horodniceni – Rotopăneşti – Mihăieşti – Pocoleni – Fălticeni. Lăsăm în urmă halta camuflată de copacii care au crescut în voie în jurul ei şi după ce urcăm o coastă lejeră intrăm în Boteşti. Continuă lectura