Pe-o gură de rai în Obcina Mare

10 05 2015. De Rădăuţi on peut aller visité Mânăstirea Putna, cum ar zice Gogu Steriade, dar mai întâi aveam de urcat la un schit mai mititel, aşa că ne omoram timpul în intersecţia de la sinagogă, aşteptând oferte. Un şofer deschide din mers portiera din dreapta bătrânei şi chinuitei sale maşini şi întreabă: Brodina? Răspund: Numa’ pân’ la Straja. Urcăm. Urmează un dialog caragialesc de tipul Momente şi schiţe, apoi linişte:

Şoferul: Îl ştii pi O. O.?
Eu: Da! M-o făcut psihopat.
Şoferul: Îi văr cu mini, da-i ceal mai mari iexcroc.
Eu: Îi şî cam curvar.
Şoferul: Are vo trii iepi.
Eu: Hopa!
Şoferul: Nu mai vorbesc cu el di noauă ani. Continuă lectura

Anunțuri

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 5

16 06 2013. Aproape de ieşirea Moldovei din munţi, în mijlocul câmpului înflorit, încă dimineaţă, deja foarte cald. Personalul de Câmpulung Moldovenesc ne-a lăsat în staţia Lucăceşti, cunoscută cititorilor blogului ca unul dintre punctele de pornire în plimbările mele la pas prin Podişul Sucevei. De data asta drumul ne-a dus către vest, cumva pe conturul infamei frontiere ce a rezistat aproape 150 de ani. Mai jos un fragment dintr-o hartă de la 1897 a judeţului Suceava cu reşedinţa la Fălticeni. O parte dintre localităţi au alte nume astăzi, o altă parte le au doar uşor actualizate în scrierea zilelor noastre. Traseul plimbării a fost: Halta Lucăceşti – Boteşti – Horodniceni – Rotopăneşti – Mihăieşti – Pocoleni – Fălticeni. Lăsăm în urmă halta camuflată de copacii care au crescut în voie în jurul ei şi după ce urcăm o coastă lejeră intrăm în Boteşti. Continuă lectura

Centrul Vechi de pe vremea lui Eminescu sporeşte farmecul patriarhal al Botoşanilor [21/71]

Când am scris prima dată despre Botoşani, am pus semnul de egalitate între oraş şi Eminescu. Atunci am descoperit un adevărat cult pentru românul absolut şi acea vizită a continuat în codrii Ipoteştilor, unde se află lacul cu nuferi şi izvorul lângă care adormea, ocrotit de lumina lunii, copilul Mihai. A fost mai mult o fugă prin oraş, o trecere în revistă a principalelor obiective. Centrul Vechi era în plin şantier, iar la Sf. Nicolae Popăuţi nu am reuşit să ajung. Au urmat două revederi cu Botoşanii, 13 08 2013 şi 22 11 2015, în care am încercat să înţeleg specificul aşezării şi să observ ce o diferenţiază de celelalte oraşe importante ale bucăţii de Moldova rămasă, după destrămarea României Mari, în componenţa ţării. Descrierea reşedinţelor de judeţ interbelice, la Un veac de la Marea Unire, continuă cu al 21-lea oraş ca număr de locuitori în 1930, Botoşani. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 4

25 05 2013. O plimbare cu mașina pe marginea vestică a Podișului Sucevei, dinspre sud către nord, în vecinătatea Munţilor Stânişoarei și Obcinei Mari. Prima oprire: Baia. Locul unde s-a născut Moldova, cum spuneam după prima vizită acolo. În curtea bisericii lui Petru Rareş l-am găsit pe nea Costică. Bucuros ne-a povestit istoria neoficială a monumentului şi ca să ne arate cu ce se ocupă pe acolo, ne-a făcut o demonstraţie de tras clopotele, păcălind astfel satul că i s-a mai dus un fiu dreptcredincios. La plecare mi-a confirmat povestea celor două gropi comune din curtea bisericii. În prima au fost aşezate oasele găsite în jurul lăcaşului, unde se îngropau morţii în vechime, iar în cealaltă nişte femei ucise de bravii ostaşi ai glorioasei Armate Roşii, condusă de generalisimul Stalin, cel mai genial conducător de oşti din câţi a dat istoria. Tot unul dintre aceşti viteji i-a făcut o gaură în cap învăţătorului erou Nicolae Stoleru. Din fericire el a murit mult mai devreme, iar cu gaura s-a ales statuia lui, confundată de un lunetist beat cu un om viu. Continuă lectura