Naţiunea civică moldovenească, fază intermediară în revenirea de la homo sovieticus la român [2/71]

La un veac de la Marea Unire, un sfert în cadrul Regatului României, jumătate la cheremul samavolniciei sovietice şi ultimul sfert de independenţă cu trupe ruse de ocupaţie pe fâşia estică a teritoriului Republicii Moldova, populaţia românească de peste Prut se află în halta naţiunea civică moldovenească. O fază intermediară a revenirii convulsive şi greoaie de la homo sovieticus la român. Cu prilejul câtorva vizite pe care le-am făcut în capitala Republicii Moldova, în 2013, 2015 şi 2016, am căutat să înţeleg viteza şi ritmul acestui proces. Simbolurile homo sovieticus sunt încă puternice, deşi în disoluţie, iar cele româneşti îşi fac loc, oarecum timid pentru aşteptările unui unionist declarat cum sunt, în umbra celor dintâi. În perioada României Mari, Chişinăul avea 117 mii de locuitori, era al doilea oraş al ţării şi reşedinţa judeţului Lăpuşna. Un judeţ Lăpuşna, cu reşedinţa la Hânceşti, a existat pe harta Republicii Moldova între 1998 şi 2003, an în care s-a trecut din nou la raioanele atât de dragi lui Voronin. Continuă lectura

Ziua Naţională la Suceava, în sfârşit o sărbătoare

01 12 2014. Cum mi-am petrecut ultimele şase Zile Naţionale puteţi vedea aici. În acest an a fost altfel. A fost pur şi simplu normal. Programul de anul trecut a fost corectat şi completat. A lipsit intonarea imnului de către o personalitate capabilă. Purtarea drapelului nu a mai fost motiv de îngrijorare pentru nimeni şi după tranziţia de trei ani de la ceremonialul tern marca Flutur, în sfârşit am avut, la Suceava, o Zi Naţională plină de evenimente. Ce a ieşit bine trebuie păstrat, ce nu, corectat, pentru ca tradiţia unei sărbători, fie şi pe ger, să se împământenească în conştiinţele cetăţenilor şi autorităţilor. De data asta am fost simplu cetăţean participant la paradă, fără camere, fără interviuri şi fără apeluri la normalitate. Normalitatea era deja pe străzile oraşului meu. Continuă lectura

Captiv între tuneluri

01 12 2010. După o noapte minunată cu poveşti frumoase şi voie bună într-un vagon de tren plin cu români de pe ambele maluri ale Prutului, ajungeam la Alba Iulia pentru a doua oară de Ziua Naţională. Am aşteptat doi ani acest eveniment. Prima experienţă a fost copleşitoare şi am rămas impresionat de sărbătoarea Marii Uniri între acele ziduri atât de pline de istorie pentru neamul românesc. Văzduhul mohorât, temperatura scăzută şi ploaia iminentă nu anunţau cea mai frumoasă zi. Numărul celor care urcau către cetate nu era deloc încurajator. Ne-am oprit mai întâi la statuile lui Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, unde s-au depus coroane de flori. Cred că la Alba Iulia a fost dezvelită prima statuie din România a bardului care a făcut pactul cu diavolul. Continuă lectura

Bucovineni pe 28 noiembrie, români pe 1 decembrie

01 12 2013. O zi de ţinut minte pentru suceveni. Am avut parte de cea mai importantă paradă ca număr de participanți, militari și civili, din 1989 încoace. Pe vremea lui Flutur, ce se întâmpla la Suceava de Ziua Națională era o rușine, iar prezența cu drapelul național la leșinata manifestare era motiv de îngrijorare pentru brațul armat al clasei politice corupte, recte Jandarmeria Română. În 2012, în primul an de mandat, Nechifor a arătat mai mult respect față de Ziua Națională decât predecesorul său, însă discursul slab și bătaia de joc față de istoria orașului, pe care o practică primarul Lungu de trei mandate, au umbrit un eveniment frumos. Continuă lectura

Prima horă a Unirii la Chișinău nu se uită niciodată

01 12 2009. Chișinău, Republica Moldova. De la prima mea vizită în capitala statului vecin avusese loc 7 aprilie și Voronin ieșise aparent din scenă. La putere au venit forțele proeuropene sau maldavropeniste. Pe vremea aia eram membru al grupului Noii Golani. Acest grup desfășura campania Basarabia Pământ Românesc. Mi-a plăcut ideea și am susținut campania mai ales la Suceava. La acea manifestare de 1 decembrie și-au dat mâna toate grupurile de dincolo de Prut care militau pentru reîntregirea neamului românesc. 2009 și 2010 au fost ani romantici. Începând cu 2011 apele s-au limpezit și se poate observa și acum cine în slujba cui este și căror scopuri servește.

Continuă lectura