Despre Spetcu

Om care se deplasează

Ineuțul și Ineul din Pasul Rotunda

18 08 2017. DN18 urcă domol spre Maramureș întovărășind Bistrița Aurie prin pustietatea verde de după Cârlibaba, unde singurele așezări durabile sunt colibele culegătorilor de bureți, folosite doar pe timpul verii. Când ajungem în dreptul cazărmilor părăsite ale unei baze dezafectate a vânătorilor de munte, trecem râul și urcăm spre Pasul Rotunda. Pe hartă acest drum se numește DN17D și coboară din trecătoare către Sângeorz-Băi și Năsăud pe valea Someșului Mare. De pe valea Bistriței și până în pas, cam 5 km, drumul e unul pietruit și pare a nu avea nicio legătură cu titulatura de drum național. Am tras la Cabana Croitor, în vârful pasului, unde e hotarul între județele Suceava și Bistrița-Năsăud. Am început drumeția când luna se ducea la culcare. Știam că, în august, în munții din nordul patriei, rare sunt zilele în care o dimineață splendidă nu anunță o după-amiază umedă și zgomotoasă. Continuă lectura

Olachi et Siculi [71/71]

Un veac de la Marea Unire întâlnește cea mai mică reședință de județ din câte au fost în România Mare. Miercurea Ciuc rămâne și pe harta actuală a României cea mai mică dintre capitalele județelor. Atunci avea vreo 5 mii de locuitori și era reședința județului Ciuc, ce respecta oarecum granițele fostului comitat maghiar cu același nume. După reforma administrativă din 1968, în vigoare încă, Miercurea Ciuc a devenit reședința județului Harghita care, pe lângă fostul județ Ciuc, a mai înglobat teritorii de la fostul județ Mureș și aproape întregul județ Odorhei, azi dispărut, pierzând puțin pământ în favoarea județelor Bacău și Neamț. Se menține ponderea populației maghiare, și atunci și acum reprezentând peste 80 de procente din totalul locuitorilor județului. În zilele noastre, Miercurea Ciuc numără aproape 40 de mii de suflete și e o altă cetate muncitorească a Iepocii de Aur, care păstrează două străzi ce amintesc de vremea scaunelor secuiești.

Continuă lectura

Prefectura lui Romanu-Vivu

10 08 2014. Reghin, județul Mureș. O splendidă duminică leneșă cu mult soare. Am lăsat în urmă un Târgu Mureș adormit, care nici nu a băgat de seamă când l-am părăsit și în niciun ceas de vreme admiram Monumentul Viorilor, de lângă Biserica Evanghelică din Reghin. Cam toată lumea știe despre orășelul de pe Mureș că are o fabrică de instrumente muzicale botezată Hora. Înființată în 1951, a oferit la prețuri accesibile chitare și viori părinților care aveau odrasle cu aplecare către muzică sau pur și simplu doreau să le dea o ocupație mai puțin golănească decât fotbalul. Hora a crescut, a supraviețuit căderii comunismului, a fost privatizată și, în 2017, a ajuns fabrica de instrumente din Europa cu cei mai mulți angajați. Reghinul, de la începuturile sale ca oraș, a fost o afacere mixtă săseasco-maghiară, dar, cum știm deja, ungurii suferă de separatisme și au rupt Reghinul în partea săsească și partea maghiară. A trebuit să vină România Mare și să termine cu aceste mofturi etnice. Continuă lectura

Zâmbetele forțate nu reușesc să ascundă ura mocnită [17/71]

Seria Un veac de la Marea Unire merge mai departe și întâlnește primul oraș transilvan. Deși cu Alba Iulia voiam să încep a povesti despre capitalele județelor României Mari de peste Carpați, am zis că de prea multă vreme amân continuarea istorisirii unor plimbări din vara anului 2014. M-am împotmolit la Târgu Mureș, un oraș cu o istorie aparte, primul al României Mari, apărut în seria mea, care a fost pierdut în 1940 și recâștigat după Al Doilea Război Mondial, și unicul în care, în perioada tulbure de după Revoluția din 1989, au avut loc violențe interetnice cu origine neclară, așteptate cu speranță de cei care au divizat Cehoslovacia și au făcut flenduri Iugoslavia. România a rezistat în ultimul deceniu al mileniului trecut pentru că e construită pe câțiva piloni foarte puternici. Veți vedea mai jos care sunt aceștia. Târgu Mureș, oraș cu populație împărțită egal între români și maghiari, a fost considerat locul perfect pentru a arunca chibritul aprins. Combustie a existat, explozia nu a avut puterea scontată, însă urmările se văd și se simt. Parcurgând textul veți înțelege titlul și sensibilitățile locale.
Continuă lectura