Despre Spetcu

Om care se deplasează

Storojineț și Fântâna Albă (Am așezat Tricolorul pe mormântul lui Iancu Flondor) [66/71]

Seria Un veac de la Marea Unire ajunge din nou pe niște meleaguri unde românii s-au putut bucura de apartenența la Patria Mamă doar 22 de ani în vreme de pace și trei ani în vreme de război. Peste românii rămași dincolo de sârma ghimpată a lui Stalin au trecut câteva valuri de deportări, două invazii sovietice, numeroase masacre pe nouă frontieră, jumătate de veac de cizmă rusească și, de aproape trei decenii, aceștia se văd aruncați într-un stat cu care nu au nimic în comun. Nu mai judec de ani de zile calitatea de român a unui autohton care trăiește în afara frontierelor țării de care este orfan, pentru că nu am trăit niciodată sub alt steag, și mi-a trebuit multă umblătură prin orașele și satele din apropiere, dar de afară, pentru a putea înțelege cât de greu e să rămâi român acolo și cu atât mai mult îi disprețuiesc pe cei din România, care-și bat joc de identitatea și de limba lor, intrând lefegii ai curentelor demitizatoare trecătoare sau fiind doar influențați de acestea. Așadar, ne vom plimba prin orașul Storojineț, ne vom reculege la troițele din locul însângerat numit Varnița, de lângă Fântâna Albă, ne vom abate prin câteva sate românești și, invocând geniul lui Iancu Flondor, voi evoca lupta pe care a dus-o pentru Tricolor și păstrarea identității românești sub jugul austriac, încununată, după anii crunți și istovitori ai Primului Război Mondial, cu Unirea Bucovinei întregi la Regatul României. Continuă lectura

Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 7

25 09 2016. Șirul povestirilor despre oamenii și locurile Podișului Sucevei se mută în partea sudică a acestuia, pe valea Siretului, într-o zi mohorâtă de toamnă. Hărțile ne arată că Podișul Sucevei se termină la Roman, unde Moldova se varsă în Siret, dar nu ne spun unde începe, pentru că granița cu Ucraina seamănă confuzie. De la halta Probota și până la mânăstirea lui Petru Rareș, drumul e același cu cel din 2011, atunci am ales să urcăm pe valea Șomuzului Mare până la Dolheștii Mari. De data asta am vrut un itinerariu mult mai îndrăzneț, care a traversat câteva sate și două păduri, scoțându-ne în față peisaje minunate, surprize plăcute, diferențe neașteptate și oameni care mai de care. Pe scurt: Probota – Tătăruși – Uda – Homița – Cristești. Direcție aproximativă: nord – sud, de pe valea Siretului până pe valea Moldovei. Prima schimbare față de plimbarea trecută a fost să descopăr halta Probota arsă. Știam de la știri de incendiu și de trista soartă a unei familii ce-și găsise adăpost în interiorul clădirii de care CFR nu mai avea nevoie. Continuă lectura

Ineuțul și Ineul din Pasul Rotunda

18 08 2017. DN18 urcă domol spre Maramureș întovărășind Bistrița Aurie prin pustietatea verde de după Cârlibaba, unde singurele așezări durabile sunt colibele culegătorilor de bureți, folosite doar pe timpul verii. Când ajungem în dreptul cazărmilor părăsite ale unei baze dezafectate a vânătorilor de munte, trecem râul și urcăm spre Pasul Rotunda. Pe hartă acest drum se numește DN17D și coboară din trecătoare către Sângeorz-Băi și Năsăud pe valea Someșului Mare. De pe valea Bistriței și până în pas, cam 5 km, drumul e unul pietruit și pare a nu avea nicio legătură cu titulatura de drum național. Am tras la Cabana Croitor, în vârful pasului, unde e hotarul între județele Suceava și Bistrița-Năsăud. Am început drumeția când luna se ducea la culcare. Știam că, în august, în munții din nordul patriei, rare sunt zilele în care o dimineață splendidă nu anunță o după-amiază umedă și zgomotoasă. Continuă lectura

Olachi et Siculi [71/71]

Un veac de la Marea Unire întâlnește cea mai mică reședință de județ din câte au fost în România Mare. Miercurea Ciuc rămâne și pe harta actuală a României cea mai mică dintre capitalele județelor. Atunci avea vreo 5 mii de locuitori și era reședința județului Ciuc, ce respecta oarecum granițele fostului comitat maghiar cu același nume. După reforma administrativă din 1968, în vigoare încă, Miercurea Ciuc a devenit reședința județului Harghita care, pe lângă fostul județ Ciuc, a mai înglobat teritorii de la fostul județ Mureș și aproape întregul județ Odorhei, azi dispărut, pierzând puțin pământ în favoarea județelor Bacău și Neamț. Se menține ponderea populației maghiare, și atunci și acum reprezentând peste 80 de procente din totalul locuitorilor județului. În zilele noastre, Miercurea Ciuc numără aproape 40 de mii de suflete și e o altă cetate muncitorească a Iepocii de Aur, care păstrează două străzi ce amintesc de vremea scaunelor secuiești.

Continuă lectura