Despre Spetcu

Om care se deplasează

Trambulinele din Valea Cărbunării

Săriturile cu schiurile au ceva urmăritori în România. Practicanți mai puțini. O bună bucată de vreme s-a invocat că nu exista în țară nicio bază de pregătire. Înainte de 1989 au fost planuri multe, dar nu s-a realizat nimic concret. În 2013, județul Brașov a găzduit Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European, niște jocuri care vor aduce pentru prima oară în prim-plan trambulinele din Valea Cărbunării. De atunci se așteaptă să apară sportivi români valoroși. Doar la fete România a avut reprezentante care au punctat în Cupa Mondială. Din punct de vedere tehnic, cea mai mare trambulină de la Râșnov este una mică dacă o raportăm la ce avem în Cupa Mondială. Aceste trambuline mici se mai folosesc doar la Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale. 2020 a fost primul an în care băieții din Cupa Mondială au concurat la Râșnov.

Continuă lectura

Lagărul de prizonieri din mlaștina Răutului

Pe când se împlineau 655 de ani de la proclamarea statalității moldovenești de către Vova și ciracii săi, Filea și Dodon, am ajuns undeva la marginea orașului Bălți din Republica Moldova. Miștocarii îi spun capitala de nord. Bălți a fost capitală de județ pe vremea României Mari și la începuturile Republicii Moldova. În prezent, localitatea numără aproape o sută de mii de locuitori, ceea ce o face cea mai importantă așezare după Chișinău de pe teritoriul pe care-l controlează autoritățile Republicii Moldova. Pentru că Bălți a fost prima așezare care a cerut unirea Basarabiei cu Regatul României încă înainte de 1918, rușii s-au răzbunat cu vârf și îndesat pe acest oraș. În vremea URSS l-au făcut pur și simplu enclavă rusolingvă, din care cu greu își revine la românism. Despre experimentele și anomaliile bălțene voi vorbi în alte materiale.

Continuă lectura

Proclamația de la Padeș și monumentul de pe Câmpia Soarelui

Pe malul gorjean al Motrului, lângă satul Padeș și la o aruncătură de băț de Mânăstirea Tismana, se găsește Câmpia Soarelui. În urmă cu două sute de ani s-a petrecut aici evenimentul care a dus la trezirea neamului românesc de la est și sud de Carpați. Românii din Moldova ciuntită de imperiile din jur și cei din Țara Românească nu erau atât de decăzuți ca semenii lor din Ardeal, dar erau la cheremul turcilor, mereu atacați de ruși, astfel cele două state au ajuns teren de permanentă luptă. Dacă mai punem la socoteală că erau conduși de clanurile fanariote, tabloul arată cel mai de jos punct al istoriei în care ajunseseră românii. Țara Românească nu avea armată, de paza granițelor și de treburi polițienești se ocupau pandurii, recrutați dintre românii din Oltenia. Aceștia s-au pus în slujba Rusiei în războiul dintre 1806 și 1812.

Continuă lectura

Casa lui Crișan de lângă Brad

Românii ardeleni au fost bătaia de joc a stăpânilor lor grupați în Unio Trium Nationum. Puțini au dat semne că nu le plăcea. Veacuri bune au trecut până să aibă curajul să se trezească. Ecouri ale iobăgiei se aud curios și deranjant la un secol de la Marea Unire. Eu le spun vome ardeleniste și nimic nu e mai grețos decât să auzi urmași de iobagi valahi, care au în familie și semne de binecuvântare horthystă, vorbind de multiculturalismul transilvan, de miticii care fac și dreg și de moldovenii răpănoși care vin în civilizatul Ardeal. Mulți fiind urmașii celor fugiți peste munți că nu mai puteau de bine în robie. Până la revolta moților condusă de Horia, Cloșca și Crișan, românii ardeleni au răbdat și au tot răbdat. Se mai trezesc unele corcituri slobozind că regretă anul 1918. Abia atunci toate jignirile cu care îi gratulează maghiarimea capătă greutate.

Continuă lectura

Gara din Ciop față cu decomunizațîia

S-a întâmplat să ajung de două ori în orășelul Ciop din Ucraina. De fiecare dată am intrat în țara vecină pe calea ferată și de fiecare dată am găsit altceva. În 2013, veneam din Ungaria, de peste Tisa, de la Zahony, și am coborât în gara Drujba din Ciop. Propaganda sovietică te anunța că ai ajuns pe teritoriul fratelui cel mare, care-și cam abuza surorile. În 2018, am intrat din Slovacia, veneam de la Cierna nad Tisou și am coborât în gara Straj din Ciop. Toate-s vechi și nouă toate, propaganda sovietică dispăruse în spatele unor panouri gălbui și neglijente. Nu se schimbase mare lucru, doar puțin în punctele esențiale. Bravul soldat al Armatei Roșii, care băga spaima-n muieri cu carabina lui, a fost ascuns vederii, dar tot veghează, că doar nu banderoviștii stau de strajă la frontierele Ucrainei, ci fermecatul creion chimic al tătucului Stalin.

Continuă lectura