Trambulinele din Valea Cărbunării

Săriturile cu schiurile au ceva urmăritori în România. Practicanți mai puțini. O bună bucată de vreme s-a invocat că nu exista în țară nicio bază de pregătire. Înainte de 1989 au fost planuri multe, dar nu s-a realizat nimic concret. În 2013, județul Brașov a găzduit Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European, niște jocuri care vor aduce pentru prima oară în prim-plan trambulinele din Valea Cărbunării. De atunci se așteaptă să apară sportivi români valoroși. Doar la fete România a avut reprezentante care au punctat în Cupa Mondială. Din punct de vedere tehnic, cea mai mare trambulină de la Râșnov este una mică dacă o raportăm la ce avem în Cupa Mondială. Aceste trambuline mici se mai folosesc doar la Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale. 2020 a fost primul an în care băieții din Cupa Mondială au concurat la Râșnov.

Din partea de sud a Râșnovului pleacă spre est două drumuri naționale, unul urcă în Poiana Brașov, iar celălalt se duce spre Pârâul Rece. Între acestea, pe Valea Cărbunari sau Valea Cărbunării, ceva mai mult de un km merge tot către est un drum pe lângă un fir de apă. Acesta se numește Pârâul Cărbunarilor și drumul duce la trambulinele de la Râșnov sau pompos spus la Baza Olimpică pentru Sporturi de Iarnă. Trambulinele sunt ascunse într-un fel de covată, doar vârful celei mai mari dintre ele se deslușește de la o oarecare distanță. În zilele de competiție nu se poate circula cu mașina, fiind permis accesul doar celor de intervenție. Dacă există mii de persoane, atunci transportul se face cu autobuze. Cel mai frumos ar fi să mergi pe jos, distanța nu e mare și plimbarea face bine. Cu fiecare pas intri în atmosfera de concurs.

Cunoscători sunt puțini, nu are niciun rost să intru în detalii tehnice cu privire la trambuline. Nume ca Kraft sau Geiger nu știu dacă spun ceva cititorilor. Important e că putem avea parte în România de spectacol sportiv la cel mai înalt nivel. În 2020, cu vreo două săptămâni înainte ca pandemia să explodeze în Europa, câteva mii de spectatori, printre care foarte mulți străini, mai ales polonezi, au putut asista la două etape de Cupă Mondială la sărituri cu schiurile pentru băieți la Râșnov. Insist pe termenul băieți, pentru că în săriturile cu schiurile performanțele apar la vârste fragede și cei care mai prind formă sportivă după 25-27 de ani sunt excepții. Fetele concurează în Cupa Mondială de mai mulți ani la Râșnov, băieții au venit pentru prima oară în 2020. La cum evoluează pandemia, în 2021 concursurile vor fi sigur fără spectatori.

Mi-am dorit să văd astfel de sărituri pe viu și în 2020 am reușit. Ce se vede la televizor nu are mare legătură cu realitatea, e mult trunchiat. Camerele nu pot transmite sentimentul care te cuprinde în fața unei trambuline, fie ea și mică. Ceva uriaș care te apasă. Acele secunde cât sportivul zboară și până aterizează ți se taie respirația. Te bucură orice săritură mai lungă. În acest sport vântul joacă rolul cel mai important. Dacă e moderat și e din față, sportivul zboară departe, dacă bate din lateral devine periculos, iar dacă e din spate, atunci săriturile sunt scurte. Măiestria unui sportiv se arată atunci când izbutește sărituri lungi în condiții vitrege. Se dau note pentru stilul săriturii, astfel că poziția în zbor trebuie să fie ordonată, iar aterizarea să se marcheze. Unii sportivi sacrifică stilul pentru a mai câștiga distanță, dar ce iau pe mere dau pe pere.

La un concurs de sărituri cu schiurile nu e nevoie să prinzi loc în față. Poți sta unde vrei în fața trambulinei, ba chiar mai interesant e un loc undeva în lateral. Toată lumea se uită în sus și aterizările se produc pe plan înclinat. O aterizare pe plat este periculoasă și poate duce la accidentări grave. Ca în orice sport, concurenții au fani și când vorbim de polonezi, aceștia sunt ultrași de-a binelea. Polonia a devenit o forță în acest sport și asta a generat un entuziasm fără precedent în rândul fanilor din această țară. La Râșnov au fost cei mai numeroși după români și foarte zgomotoși. Valea Cărbunării s-a umplut de drapele alb-roșii. În acest sport nu există huiduieli, se aude un sunet compus din mii de piepturi de uimire, când un concurent reușește o săritură excelentă sau amuțește toată lumea când unul cade sau are probleme în aer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.