Proclamația de la Padeș și monumentul de pe Câmpia Soarelui

Pe malul gorjean al Motrului, lângă satul Padeș și la o aruncătură de băț de Mânăstirea Tismana, se găsește Câmpia Soarelui. În urmă cu două sute de ani s-a petrecut aici evenimentul care a dus la trezirea neamului românesc de la est și sud de Carpați. Românii din Moldova ciuntită de imperiile din jur și cei din Țara Românească nu erau atât de decăzuți ca semenii lor din Ardeal, dar erau la cheremul turcilor, mereu atacați de ruși, astfel cele două state au ajuns teren de permanentă luptă. Dacă mai punem la socoteală că erau conduși de clanurile fanariote, tabloul arată cel mai de jos punct al istoriei în care ajunseseră românii. Țara Românească nu avea armată, de paza granițelor și de treburi polițienești se ocupau pandurii, recrutați dintre românii din Oltenia. Aceștia s-au pus în slujba Rusiei în războiul dintre 1806 și 1812.

Între panduri s-a evidențiat pe câmpul de luptă Tudor din Vladimir, care a primit de la ruși Ordinul Sfântului Vladimir. În istorie va intra ca Tudor Vladimirescu. Întors acasă și-a găsit o bună parte de avere risipită de incursiunile turcești și umblând prin București cu treburi, află că Eteria plănuiește o mișcare de eliberare a grecilor de sub otomani. Consideră prilejul potrivit pentru a scăpa de turci și fanarioți. Adună oaste dintre pandurii de pe Plaiul Cloșani și pe Câmpia Soarelui de la poalele Munților Vâlcan ține un discurs cunoscut în istorie ca Proclamația de la Padeș, considerat a fi punctul de pornire al Revoluției de la 1821. Tudor Vladimirescu s-a folosit de mânăstirile fortificate ale Olteniei ca de niște cetăți, apoi la București și-a stabilit centrele de comandă tot în mânăstiri. Luptele eteriștilor cu turcii s-au dat pe pământ românesc.

Am ajuns la Padeș în vara anului 2015, veneam dinspre Mehedinți, am urcat treptele monumentului, am admirat Câmpia Soarelui și am încercat să îmi imaginez cum a fost în ianuarie 1821. Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Acesta este doar un fragment al Proclamației de la Padeș, documentul se află la Muzeul Național de Istorie a României de la București.

În amintirea evenimentului petrecut pe Câmpia Soarelui, în 1921, se ridică o troiță modestă. În 1927 apare ideea unui monument potrivit pentru însemnătatea evenimentului și se adună bani prin subscripție publică. În popularizarea demersului se implică revista Datina din Mehedinți. Pentru conceperea monumentului se apelează la o personalitate specializată în astfel de opere, arhitectul State Baloșin. De realizarea basoreliefurilor montate pe laturile monumentului s-au ocupat trei sculptori celebri. În 1935 este inaugurat pe Câmpia Soarelui, unii îi mai spun Câmpia Libertății, Monumentul Proclamației de la Padeș. Este una din realizările României Mari și o dovadă a conștiinței naționale a locuitorilor săi. În istoria românilor vom vedea des că se apelează la subscripție publică pentru ridicarea de monumente.

În ianuarie 2021 s-au împlinit exact două secole de la Proclamația de la Padeș. Aniversarea a fost rahitică, firavă, doar s-a amintit în treacăt de Tudor Vladimirescu. La două veacuri de atunci, prin dorința fierbinte a românilor votanți, nu mai sunt conduși de fanarioți, ci de nemți, de americani și de cine vrea și nu vrea. Tudor Vladimirescu a fost scânteia de care avea nevoie acest neam pentru a se ridica. Procesul a durat un secol și s-a încheiat cu o țară de la Nistru până la Tisa. Aceasta a pierdut din teritorii din cauza ticăloșiei conducătorilor și a vânturilor istoriei. Rezistă pe mai departe, dar se arată îngenuncheată moral și economic. Pierderea sentimentului național și slugărnicia față de străini ne amintesc tot mai mult de perioada fanarioților. Dezarmant e că tot acest proces de decădere se face cu români și prin români.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.