Gara din Ciop față cu decomunizațîia

S-a întâmplat să ajung de două ori în orășelul Ciop din Ucraina. De fiecare dată am intrat în țara vecină pe calea ferată și de fiecare dată am găsit altceva. În 2013, veneam din Ungaria, de peste Tisa, de la Zahony, și am coborât în gara Drujba din Ciop. Propaganda sovietică te anunța că ai ajuns pe teritoriul fratelui cel mare, care-și cam abuza surorile. În 2018, am intrat din Slovacia, veneam de la Cierna nad Tisou și am coborât în gara Straj din Ciop. Toate-s vechi și nouă toate, propaganda sovietică dispăruse în spatele unor panouri gălbui și neglijente. Nu se schimbase mare lucru, doar puțin în punctele esențiale. Bravul soldat al Armatei Roșii, care băga spaima-n muieri cu carabina lui, a fost ascuns vederii, dar tot veghează, că doar nu banderoviștii stau de strajă la frontierele Ucrainei, ci fermecatul creion chimic al tătucului Stalin.

Ce se întâmplase în acești cinci ani care trecuseră ca clipele între cele două vizite ale mele în orășelul Ciop? Fusese la Kiev un nou Maidan, de data asta unul ca niciodată. Președintele fugise în Rusia și venise un altul. Ucraina pierduse Crimeea și trecea printr-un război în estul țării. Toate aceste evenimente au trezit poporul vecin și neprieten. La Kiev, pierderea teritoriilor sună al naibii de rău, mai ales că Ucraina are de unde. Stalin a dat, Hrușciov a dat porcește, Putin a luat și mai stau și alții la coadă, doar că sunt slugi la prea mulți stăpâni și nu mai au timp de țările lor. După ce floarea cea vestită a banderoviștilor a fost mătrășită prin hangarele aeroportului din Donețk, la Kiev s-a spus că a venit vremea despărțirii definitive de Mama Rusia. Prima victimă a fost Lenin, apoi a urmat toată propaganda sovietică.

Ucraina a învățat destul de greu că pe planetă a existat Al Doilea Război Mondial și nu Marele Război de Apărare a Patriei. Tot acest proces de exorcizare se numește decomunizare. Folosesc verbul la prezent pentru că el continuă. În popor i se spune decomunizațîie și utilizez acest termen pentru că are un gust dulce-amărui. Să nu-l plângem pe Lenin, el și-a găsit din nou loc de refugiu în Occidentul descompus și dușmănos. La început de secol XXI, putreziciunea vestică are drept cauză marxismul cultural, cuprinzător al multor duhori care nu te lasă să trăiești. Lenin se simte stânjenit în URSS-ul albastru, dar nu are ce face. Bogații plătesc bine scandalagii și scribălăi, dar nu să zbiere împotriva inechităților sociale, ci pentru gen fluid și pedofilie. S-a dus naibii lupta de clasă, acum minoritățile minează majoritățile.

De ce gara din Ciop trebuia să fie atât de impozantă pentru propaganda sovietică? Din același motiv pentru care catedralele catolice au ajuns la acele dimensiuni faraonice. Gara din Ciop era principala intrare feroviară a URSS dinspre statele comuniste Ungaria și Cehoslovacia. Demnitarii sau călătorii simpli trebuiau să se simtă striviți ideologic. Când au pășit în URSS, dacă nu erau cuminți sau dacă aveau vreo idee pentru țările lor, venea nacealnicul de la est și punea carabina pe ei. Ungurii au simțit-o în 1956. Cehoslovacii în 1968. Dacă cele două țări aveau intenții neprietenoase, drujba sovietică, adică prietenia, venea peste ele ca o chelfăneală părintească. Ucraina a gândit la fel în frageda sa copilărie de după destrămarea URSS, dar s-a trezit de cap după ce a luat o bătaie cu furtunul la curu’ gol.

Acest flăcău cu carabină și decorații nu trebuie acoperit cu gălbeneală anostă, ci dus la Lavra Pecersk și trecut în rândul sfinților. Poporul ucrainean trebuie să i se închine cu mare pioșenie. Pentru Ucraina de azi el e mai important decât Petru Movilă. Dacă nu era el, nu exista Ucraina. Decomunizațîia ucraineană are în ea ceva grotesc, dar te umflă râsul când vezi cum e făcută. Când era Drujba veghea Armata Roșie, când e Straj nu mai veghează nimeni și nici curent electric nu mai e la gară. De aia nici nu am putut lua bilete de tren și ne-a racolat un pirat cu Lada, care ne-a dus direct la hotelul din Ujgorod unde trebuia să ajungem. Ce se mai aude prin Ciop? Vaietele și schelălăielile veșnic oprimaților conlocuitori unguri, cel mai nedreptățit popor din Europa. Totuși, al doilea din lume după evrei, fie din Israel, fie din Odesa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.