La Om pe La Lanțuri

Pandemia de covideală chinezească a făcut din 2020 un an special. M-am adaptat la ce puteam să fac fără mari bătăi de cap. Am anulat multe din plimbările urbane programate și le-am înlocuit cu drumeții montane. Tot bătând cărările de munte, m-am trezit capabil să mă iau la trântă cu Piatra Craiului. Și nu oriunde, direct La Lanțuri. Într-o dimineață de august, când luna încă strălucea deasupra Pietrei Craiului, am intrat pe traseu din Plaiul Foii, urmând valea Bârsei Tămașului pe marcajul bandă roșie. Acesta schimbă valea, urmând afluentul Șpirlea o bucată, apoi cărarea lasă firul apei și urcă nervos într-o poiană. Acolo se găsește Refugiul Șpirlea și în apropiere e ultimul izvor. După ce dai de stâncăraie, adio apă. Știam treaba asta, așa că am plecat cu patru litri în rucsac. S-a constatat cu regret și tristețe că nu au fost de ajuns.

În Bucegi mor mulți, pentru că acolo pot ajunge toate categoriile de oameni. În Piatra Craiului se duc cei antrenați. În cea mai mare proporție oameni cu multe trasee în picioare. Există și categoria celor cu mult prea multă încredere în ei, care consideră că nu se mai supun regulilor și fentează. Le mai iese schema, dar o singură dată dacă îi părăsește norocul, deja sunt la dreapta Tatălui povestind ce prostii au făcut pe fața pământului. Cărările din Piatra Craiului sunt curate, tocmai pentru că acolo nu vine oricine. Pentru mine a fost ca un meci de box la o categorie superioară. Am plecat noaptea primul, m-au întrecut toți pe traseu, am ajuns noaptea ultimul, dar am terminat meciul în picioare. Când te vezi sub peretele de stâncă, te cam întrebi ce cauți acolo, dar mușchii și mintea îți arată imediat de ce e în stare corpul tău.

Distracția începe după ce admiri de jos în sus curiozitatea naturii numită La Zaplaz. Un fel de peșteră cu tavanul prăbușit în urma acțiunii apei și vântului. E spectaculoasă și aprinde imaginația, dar imediat te așteaptă primul perete parșiv. Dacă ajungi să o admiri de sus în jos, deja ai câștigat duelul moral cu Piatra Craiului. E altceva în comparație cu traseele obișnuite. Multe zone de cățărare pe stânci calcaroase, dar nu se poate numi traseu de cățărare. Priza pentru mâini e bună, însă trebuie să fii atent la pietrele instabile. Neapărat talpă aderentă și bocancii strânși bine pe glezne. Dacă rucsacul e greu, grijă mare la balans. Câteva zone au montate cabluri din sârmă împletită, pentru a te putea ajuta de ele. Acestea sunt celebrele lanțuri. Pe la 1887, un neamț din Brașov, pe nume Friederich Deubel, a marcat acest traseu.

Din când în când te poți odihni pe tronuri de piatră moale. Ca reper de altitudine ai frumoasele, masivele, dar domoalele vârfuri înierbate din Munții Iezer-Păpușa, care mărginesc către vest Piatra Craiului. Printre cele două grupe montane șerpuiește Dâmbovița. E oleacă de chin pe acest traseu și când atingi creasta în Șaua Grindului, la 2206 m, zici că l-ai prins de picioare pe Dumnezeu Tatăl. Totul e mult mai frumos și brusc îți dai seama că nu mai ai ce face cu mâinile. Picioarele te duc înainte către Piscul Baciului sau Vârful La Om (2238 m), cel mai înalt punct al Pietrei Craiului. Abia pe acest vârf îți este îngăduită odihna și poți folosi mâinile pentru a mânca ori a face fotografii. Către nord creasta se întinde în județul Brașov și merge spre Zărnești, iar spre sud se duce în județul Argeș până aproape de Rucăr.

De pe Piscul Baciului, de-i mai zice La Om, spre nord, până la Padina Popii, peste Țimbale și Vârful Ascuțit, plimbarea nu e chiar ca pe Calea Victoriei, dar în afară de câteva porțiuni care necesită mare atenție, e plăcută și lejeră. Dacă nu ești tipul de maniac hăituit de bifarea vârfurilor în fugă, ai timp să admiri Bucegii, Țara Bârsei, ce se vede din Munții Făgăraș, Măgura Codlei și vârfurile care încing Brașovul dinspre sud. Acum se desfășoară larg și toată creasta vecină Iezer-Păpușa. Tot ce e frumos se termină repede, așa că a urmat coborârea enervantă pe la Refugiul Diana, mare parte pe grohotișuri, deci pietre instabile. Dacă stai și te gândești, parcă e mai bine să cobori pe grohotișuri, decât să urci. Te poți folosi de greutatea tangențială și forța de frecare, câștigi metri buni. Te bagi la o asemenea tură, dacă ai păcate grele de ispășit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.