Roșu de Brno

Mereu mi-a plăcut compania cehilor și polonezilor. Dintre toți străinii cu care am intrat în contact, cu aceștia m-am simțit cel mai bine. Fie că am călătorit, fie că am stat de vorbă până seara târziu. Pe unii ajunși prin Suceava i-am găzduit și am înțeles de la ei că albastrul de Voroneț e una din minunile Europei creștine. Îmi place mult la aceste două nații că nu găsesc niciun motiv de laudă în statutul de supuși imperiali ai înaintașilor lor. Sunt câteva trăsături care mă deranjează rău la nația mea, iar prima între toate e etnomasochismul iobăgesc. Dacă la Suceava, un amărât târg de graniță trăitor din contrabandă, s-a găsit un idiot să monteze zburătoarea bicefală pe clădirea Muzeului de Istorie, la Brno, capitală de țară de coroană și al optulea oraș al imperiului, vezi pasărea numai la muzeu și acolo reprezentată cu fundu-n sus.

Pe străzile din Brno am descoperit sensibilitățile de tip morav. Brno e prea mic să se pună cu Praga și e prea aproape de ea. Moravii au o mândrie a lor, care nu are nicio legătură cu jugul închisorii popoarelor. Fie vorba între noi, asta e o boală. Brno se mândrește cu Masaryk, personajul istoric născut într-un orășel de la granița cu Slovacia, care a adunat pentru prima dată într-o singură țară, în 1918, pe cei care au fost diferențiați de stăpânii lor în cehi, moravi și slovaci. Rutenii subcarpatici erau într-adevăr din alt film. Cehoslovacia lui Masaryk a durat doar două decenii, cam cât România Mare, și cuprindea Boemia și Moravia, deci actuala Republică Cehă, Slovacia și Rutenia Subcarpatică, dacă te uiți dinspre Praga, ori Rutenia Transcarpatică, dacă privești dinspre Kiev. Nemții, după obiceiul lor, au făcut praf această construcție.

Brno și toată Moravia au fost mai mereu în planul al treilea, fiind sub Praga, firesc, și sub nemți, indiferent cum își spuneau, nefiresc. De după Al Doilea Război Mondial și până la Revoluția de Catifea a existat o Cehoslovacie normală, distrusă de ambițiile prostești slovace. Slovacii au stat o mie de ani sub unguri și asta se vede. Exact cum se vede la românii ardeleni. Iobăgia e o boală atât de persistentă, că un veac de libertate e mult prea puțin. Ca să scape de Praga, Bratislava și-a dat țara oricui era dispus să o ia. Există destui slovaci care doresc refacerea Cehoslovaciei. Moravilor le e bine în Republica Cehă, dar au o umbră de îndoială. Steagul național e afișat destul de rar pe instituții. Locuitorii din Brno au mai de preț steagul orașului. L-am găsit afișat, pictat și marcat în multe locuri. De pe Castelul Spilberk se vede în tot orașul.

Dacă nu ești atent, ai spune că flutură steagul Austriei, dar o linie albă în plus îl face diferit. La Spilberk am găsit o frumoasă expoziție dedicată anului 1918 și făuririi acelei Cehoslovacii care se învecina cu România Mare. Masaryk e un tip prețuit și la Praga și la Brno și la Bratislava și la Ujgorod, doar la Cașovia (Kosice) i-am găsit monumentul mâzgălit. Sigur nu a fost isprava unui ungur, pentru că bustul lui Stefanik era curat. Acesta a fost un general slovac cu merite în apariția Cehoslovaciei interbelice. Brno are de arătat multe frumuseți și voi reveni la el. Cele mai multe se pot vedea ca în palmă de pe terasa castelului. Cehii consideră Catedrala Sf. Petru și Pavel mai importantă decât Castelul Spilberk, nu degeaba au bătut moneda de 10 coroane cu imaginea ei. Cehii și slovacii au un cuvânt special pentru teatru. Spun divadlo.

Am stat la un hotel comunist cu dotări de pe vremea Primăverii de la Praga. Un televizor ce amintea de celebrele Sport, care se puteau lua la iarbă verde, cu lumina tubului catodic ce bătea în verzuliu, m-a provocat să-i dezmierd butoanele. Puteam să jur că așa se va întâmpla. Primul canal deschis, pac Arabela și Pane Rumburak. Acest serial se difuzează în Cehia la fel cum se dă la noi Toate pânzele sus. Dacă ai baftă, în anumite uichenduri poți vedea serialul pe cel puțin trei canale. Îmi aduc bine aminte ziua în care băteam străzile din Brno, era pe când gazele lacrimogene ale jandarilor modificau ADN-ul tinerilor frumoși și liberi degrabă aruncători cu cacat și borduri în organele statului. Ce frustrare trebuie să fi simțit acei nefericiți când i-au văzut pe americani plimbându-se prin Capitoliu ca prin Gara de Nord. Arabela se întoarce…

Un gând despre „Roșu de Brno

  1. Mulțumesc.Păcat că unii nu înțeleg cum este cu munca în echipă.Poate că aveau istorii diferite, dar nu știu dacă le va fi mai bine când sunt mai puțini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.