Buzăul fantastic

17 08 2013. Primul popas în judeţul Buzău l-am făcut la Râmnicu Sărat, fostă capitală de judeţ interbelic şi localitate vestită în toată România pentru gara minunată şi puşcăria sinistră prin care au trecut deţinuţii politici pe vremea dictaturilor regală şi comunistă. Am vizitat penitenciarul chiar în perioada demascării torţionarului Vişinescu. De la Râmnicu Sărat ne-am înscris pe valea Buzăului şi am urcat până la Pleşcoi. Am tras la Vila Speranţa, la doamna Mariana. Satul a dat umanităţii celebrii cârnaţi picanţi din carne de oaie şi patriei una dintre acele favorite ale conducătorilor care poartă numele Elena. La doamna Mariana poţi mânca divinul platou buzoian, adică mămăligă, brânză de oi, cârnaţi de Pleşcoi, pastramă de oaie şi murături. Dacă vorbim de aceşti cârnaţi, cei mai buni se găsesc chiar în mijlocul satului, asta înseamnă să nu vă lăsaţi amăgiţi de gheretele din zona DN10, ci să treceţi râul, să mergeţi puţin către Berca, apoi să faceţi dreapta şi tot înainte încă vreo doi-trei km spre Pleşcoi.

Din punct de vedere geografic suntem în Subcarpaţii Curburii, un loc cu dealuri abrupte ce merg către 1000 de m altitudine, împădurite şi râpoase, cu depresiuni stranii unde pământul se zguduie, fierbe şi arde, cu un subsol doldora, cândva, de petrol şi gaze naturale, străbătut de drumuri foarte proaste şi acelea doar pe văile râurilor cu apă sărată. Buzăul înalt este un loc sălbatic care a înfierbântat minţile multor visători. Are o singură şosea serioasă pe valea râului Buzău, DN10 de care am amintit mai sus, care face legătura între municipiile Buzău şi Braşov. Linia ferată a urcat pe valea Buzăului până la Nehoiaşu în 1909 şi avea ca principal scop coborârea de cherestea. Pe vremea României Mari s-a încercat realizarea unei conexiuni feroviare transcarpatice pe aici, însă aceasta s-a oprit la Întorsura Buzăului, azi în judeţul Covasna, localitate cunoscută ca polul frigului în România. Doar 40 de km mai erau necesari pentu ca liniile să se unească, însă nu s-a reuşit acest lucru, deşi pe linia Braşov – Întorsura Buzăului s-a săpat cel mai lung tunel din România, Teliu, 4,5 km lungime. Comuniştii nu şi-au mai bătut capul şi au construit, puţin mai sus de Nehoiu, giganticul baraj Siriu.

Am profitat că apusul avea să vie abia peste câteva ore şi am plecat în sus pe Buzău până în zona localităţii Măgura, unde am părăsit DN10 către sud şi am început să urcăm binişor pe coama Ciolanului, unul dintre dealurile Subcarpaţilor Curburii. Balamucul de la Săpoca e destul de cunoscut în ţară, localitatea e vecină cu Plşecoi, însă spitalul are mai multe filiale. Una dintre acestea e chiar la începutul urcuşului. Aproape de vârf, într-o poiană largă, se găseşte Mânăstirea Ciolanu, considerată cea mai veche de pe plaiurile Buzăului, excluzând schiturile rupestre la care nu am reuşit să ajung în această excursie. Jumătatea secolului XVI ar fi perioada din care datează, însă actuala biserică e mai nouă cu trei secole. Nu este o capodoperă, remarc doar că adăposteşte la interior câteva picturi ale lui Gheorghe Tattarescu. Toponimul Ciolanu ar proveni de la un boier român transilvănean fugit peste munţi. Şi-a găsit adăpost pe aceste locuri şi se spune că este primul ctitor al lăcaşului.

2013-08-17-19-judetul-buzau-01-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-02-rezolutia-desktop-ului

Cadrul natural este unul idilic, poate fi chiar acea gură de Rai din Mioriţa. De aceea, pentru că mânăstirea nu utiliza toată poiana, din 1970 şi până în 1986, s-a organizat o tabără de sculptură care a avut ca rezultat cea mai întinsă expoziţie de artă din România. Tabăra de sculptură de la Măgură este un veritabil muzeu şi e greu să nu găseşti măcar o lucrare care să-ţi placă, să-ţi transmită ceva şi să te impresioneze.

2013-08-17-19-judetul-buzau-03-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-04-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-05-rezolutia-desktop-ului

18 08 2013. Foarte devreme am pornit să vedem vulcanii noroioşi. În Depresiunea Policiori, pe o axă nord-sud, sunt patru astfel de zone: Fierbătoarea de la Berca, Pâclele Mari, Pâclele Mici şi Pâclele de la Beciu. Am mers la cele mai importante: Pâclele Mari şi Pâclele Mici. Accesul auto este facil. În ultimii ani, acest obiectiv considerat unic în România, se spune că ar mai exista vulcani noroioşi în judeţul Botoşani, a primit o oarecare atenţie. De la Berca mergi către nord, pe valea pârâului Sărăţel, prin satele Joseni şi Policiori, iar la intrare în Scorţoasa faci dreapta. La a doua intersecţie întâlnită ai de ales: la stânga Pâclele Mari, la dreapta Pâclele Mici. Dacă faci stânga, cu maşina ajungi până la limita rezervaţiei unde au început să apară pensiuni cu restaurante. Se plăteşte o taxă de intrare modică şi te afli pe teritoriul Pâclelor Mari. Peste tot citeşti şi eşti averizat să nu umbli cu foc deschis şi să nu te joci cu noroiul aruncat de aceşti vulcani în miniatură. Sunt formaţiuni create de gazele naturale care ies la suprafaţă prin solul argilos şi pânza freatică. Apa amestecată cu argilă formează un fel de nămol rece cu un miros abia perceptibil. Uscându-se, acest nămol dă naştere unor conuri similare cu cele ale vulcanilor adevăraţi. Bolboroselile fac zgomot, însă dacă agitaţia pe acolo e mare, nu se aude cine ştie ce.

2013-08-17-19-judetul-buzau-06-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-07-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-08-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-09-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-10-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-11-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-12-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-13-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-14-rezolutia-desktop-ului

Pentru a ajunge la Pâclele Mici trebuie să laşi maşina undeva. Există o parcare amenajată, prima pe care o întâlneşti şi una neamenajată, aflată lângă un obiectiv al petroliştilor. Dacă alegi a doua opţiune, ai de urcat mai puţin, dar mai abrupt. Pe oriunde ai merge nu scapi de plata intrării. Înţeleg foarte bine de ce nu ai ce umbla cu foc pe acolo, dar de ce să nu atingi nămolul nu pricep, că doar l-am văzut pe Mărgelatu cum se ungea pe o mână până dincolo de cot cu glod direct dintr-un vulcan. Pentru că sunt spectaculoşi şi bizari, vulcanii noroioşi au fost folosiţi ca decor într-o grămadă de clipuri muzicale. În anii 2000 era la modă să faci videoclipuri pe haldele de la Valea Călugărească şi la vulcanii noroioşi. Mai apoi au apărut unii din străinătate care au tras cadre de film. Înainte de plecare admirăm Pâclele Mari de pe Pâclele Mici. Ne mutăm către est, pe valea Slănicului, aflată dincolo de coama Balaurului, culmea împădurită din ultima fotografie a acestui calup.

2013-08-17-19-judetul-buzau-15-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-16-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-17-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-18-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-19-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-20-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-21-rezolutia-desktop-ului

Pentru a atinge valea Slănicului ne întoarcem la Berca şi prin Pleşcoi mergem la Săpoca, unde râul se varsă în Buzău. Ne înscriem pe valea lui şi trecem printr-o puzderie de sate lipite, înghesuite între dealuri abrupte, când pe un mal, când pe celălalt şi numai indicatoarele ne fac să înţelegem ritmul succedării localităţilor. O ţinem aşa vreo 40 de km şi la vărsarea pârâului Jgheab în Slănic observăm o arătare albă cu o cruce în vârf. E Grunjul de la Mânzăleşti sau Piatra Albă. E o grămadă de cenuşă vulcanică sculptată de vânturi, ploi şi apele din apropiere. Acest munte se poate escalada uşor, iar înălţimea sa nu depăşeşte 20 de m. Din vârful său se văd Munţii Buzăului, munţi adevăraţi, nu intrigante curiozităţi ale naturii. Ştiinţific i se spune martor de eroziune.

2013-08-17-19-judetul-buzau-22-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-23-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-24-rezolutia-desktop-ului

Puţin mai încolo e Muntele de Sare de la Mânzăleşti, în vârful căruia avem Platoul carstic salin Izvorul Sărat – Meledic. A lăsa asfaltul de pe valea Slănicului şi a te cocoţa pe acest platou este o adevărată aventură cu o maşină cu garda jos. Numai a-ntâia şi a doua. Sus este o pensiune cu parcare mare şi ai unde s-o laşi. Acest munte este de sare, însă pe platou sunt mai multe lacuri cu apă dulce, între care cel mai mare şi mai important este Meledic. Aceste lacuri au apărut în formaţiuni numite doline, practic s-au prăbuşit nişte caverne săpate de apă în interiorul muntelui. Această rezervaţie geologică deţine cea mai lungă peşteră săpată în sare pe cale naturală din Europa. Vedem că buzoienii iubesc scăldatul şi sculptura. În jurul Meledicului dai de sculpturi în lemn rămase de la tabără organizată aici în 2001 (Anul Brâncuşi) după modelul celei de la Măgura. Lângă lac descoperim Teiul lui Vlahuţă, până şi în materie de copaci a fost epigonul lui Eminescu. Altitudinea maximă a platoului este 608 m şi oferă o panoramă tur de orizont excepţională. Dealurile râpoase par duşmănos de inaccesibile şi verdele care domină pajiştile e de-a dreptul fermecător. Umblă vorba că regele Carol I aici a vrut să-şi ridice reşedinţa, dar i-a murit arhitectul şi s-a mulţumit cu Peleşul pe valea Prahovei. De aceea al doilea lac ca mărime şi importanţă se numeşte (al) Castelului.

2013-08-17-19-judetul-buzau-25-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-26-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-27-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-28-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-29-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-30-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-31-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-32-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-33-rezolutia-desktop-ului

Nu am zăbovit prea mult pe malul lacului şi ne-am dus mai departe pe Slănic în sus, dar de la Lopătari la deal am dat de dracu’. S-a terminat asfaltul şi 10 km la dus şi tot atâţia la întors, cu viteza a doua, ne-au tocit nervii. Eram deja în Masivul Ivăneţu, un fel de treaptă intermediară între Subcarpaţii Curburii şi Carpaţii de Curbură. Masivul Ivăneţu are 1191 m cea mai mare altitudine, e mult peste dealurile întâlnite până acum, dar pare pitic în comparaţie cu Masivul Penteleu având cel mai înalt vârf la 1772 m. La ieşire din Terca, ultima localitate de pe valea Slănicului, în dreptul unui pod năruit, am lăsat maşina şi întrebând ba o babă, ba un copil, am găsit cărarea către Focul Viu. Ai cam jumătate de oră de urcat şi nu e chiar o joacă. Când treci prin iarbă cosită proaspăt urcuşul devine mai plăcut. Focul Viu se datorează tot gazelor naturale care ies la suprafaţă, numai că de data asta nu trec prin argile, ci prin crăpături ale rocilor. Atunci când acestea se freacă generează scântei. Astfel gazul se aprinde şi arde. Fenomenul este considerat o brichetă naturală. Nu trebuie să vă aşteptaţi la ceva spectaculos şi, dacă nu sunteţi atenţi, treceţi pe lângă. Pur şi simplu pământul arde cu o flacără palidă de 10-15 cm, care creşte sau scade în funcţie de presiunea care împinge gazul la suprafaţă.

2013-08-17-19-judetul-buzau-34-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-35-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-36-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-37-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-38-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-39-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-40-rezolutia-desktop-ului

Cu gândul la platoul buzoian, la întoarcere, am poposit puţin la baza Muntelui de Sare de la Mânzăleşti. Nu e deloc întâmplător că un sătuc din zonă se numeşte Săreni. Am intrat puţin pe un fir de apă care coboară din munte printr-un canion săpat în sare. Sigur ducea la o peşteră, dar cum era deja seara, timp de explorări nu mai aveam. Datorită sării peisajul te duce cu gândul la iarnă şi îţi dă senzaţia că promoroaca abia s-a aşezat pe valea unui pârâiaş.

2013-08-17-19-judetul-buzau-41-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-42-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-43-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-44-rezolutia-desktop-ului

19 08 2013. Pe dealul până sub care se întinde Berca poţi vedea o biserică înconjurată de ruine. În trecut a jucat rol de poartă a Buzăului. A fost o mânăstire de tip cetate utilizată în cea mai mare parte a timpului pentru observaţie. În ţările române sunt multe astfel de mânăstiri care au fost folosite pentru rezistenţă şi adăpost în vremea invaziilor otomane şi tătăreşti, iar când voievozii valahi nu mai aveau voie să ridice cetăţi, foloseau aceste mânăstiri pe post de fortăreţe. Teritoriul de astăzi al judeţului Buzău este probabil locul românesc prin care au trecut cei mai mulţi migratori, însă nu am de gând să intru în detalii în postarea de faţă. Se pare că numele localităţii ar fi lăsat moştenire de vizigoţi: bhergh = înalt. Biserica îi este atribuită stolnicului Mihalcea Cândescu. Domnu’ Nicu mi-a povestit de unde se trag toţi Cândeştii, indiferent de cât de schimonosit a ajuns numele lor şi cât de diferite le-ar fi religiile. Stolnicul era căsătorit cu o Cantacuzino, iar în acea perioadă spătarul Mihai Cantacuzino, susţinător ani la rând al lui Constantin Brâncoveanu până a picat în dizgraţie, a ridicat o biserică foarte asemănătoare ca arhitectură la Râmnicu Sărat.

Cea mai cunoscută ctitorie a sa rămâne Colţea, biserica lângă care are o statuie în curtea spitalului căruia i-a pus bazele. Poate fi considerat întemeietorul oraşului Sinaia, pentru că a ctitorit acolo o mânăstire după un pelerinaj pe care l-a făcut pe Muntele Sinai. Biserica de la Berca datează din 1694 şi se încadrează în stitlul numit brâncovenesc, apărut în acele vremuri, care va influenţa mult arhitectura românească. Înainte de apariţia bisericii, stolnicul Cândescu a zidit un conac în 1672. Doar biserica a rămas în picioare. Din zidurile care o înconjurau şi din conac se mai păstrează câteva ruine palide. De remarcat că la restaurările care au avut loc în urmă cu un deceniu a fost descoperită pictură originală realizată de un zugrav pe nume Pârvu Mutu, considerat cel mai destoinic în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu. Noi voiam să ajungem la Pârscov, dar pe malul stâng al Buzăului, aşa că ne-am avântat ratând drumul şi am umblat hai-hui pe nişte drumuşoare neasfaltate, prin nişte sate uitate de lume şi când am întâlnit pe cineva care să ne lămurească, mai rău ne-a băgat în ceaţă, aşa că ne-am întors.

2013-08-17-19-judetul-buzau-45-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-46-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-47-rezolutia-desktop-ului

Am traversat Buzăul, am mers pe DN10 până aproape de Măgura şi am trecut din nou pe malul stâng la Pârscov. Satul care l-a dat pe Vasile Voiculescu se află la vărsarea pârâului Bălăneasa în Buzău. De data asta am mers către nord doar vreo 15 km pe pârâu în sus până la Ulmet. Tot un loc unde Subcarpaţii Curburii ating Masivul Ivăneţu. Cum intri în sat şi treci podul peste Bălăneasa, faci stânga şi te aventurezi pe un drum îngust şi prost. Mergi mai bine de un km şi lași maşina la prima intersecţie întâlnită. Loc e destul acolo. Curajoşii se pot aventura şi mai sus, dar nu merită. Apoi o iei la pas pe uliţa din stânga şi dacă ajungi în dreptul fântânii din fotografie înseamnă că ești pe calea cea bună. De aici ar trebui să apară nişte indicatoare făcute de binevoitori locali. Dacă le găsești e mult mai simplu. Ieși dintre case undeva între două dealuri şi apoi urci pe coasta celui din stânga. Babele de la Ulmet îţi fac cu mâna de pe coamă.

2013-08-17-19-judetul-buzau-48-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-49-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-50-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-51-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-52-rezolutia-desktop-ului

Aceste babe sunt trovanți. Niște formațiuni apărute în straturi de nisip după ce au trecut prin ele ape calcaroase. Astfel straturile de nisip s-au cimentat în forme asemănătoare scoicilor. Eroziunea le-a scos la suprafață și sunt destul de bizare la vedere. Există atâtea mituri legate de Buzău! I s-a spus Ţara Luanei, că aici s-ar fi petrecut de fapt aventurile argonauţilor, lâna de aur ar fi fost ascunsă undeva pe la Colţi, localitate cunoscută pentru chihlimbar, unde nu am reuşit să ajung, apoi că pe sub pământ sunt baze extraterestre, uriaşii ar fi vieţuit pe aceste meleaguri, Ceauşescu şi-ar fi şcolit cei mai buni paranormali prin aceşti munţi, dispariții misterioase, porți către alte dimensiuni şi multe năzbâtii descrise în cărţile SF semnate Radu Cinamar. Căutând trovanţi m-am aventurat o bucată în pădure. Mai sunt destui ascunşi printre copaci. Eu nu am dat de nimeni, nici de extratereştri şi nici de alte făpturi bipede sau patrupede. Nici levitând nimic nu am văzut. Dacă urcam puţin mai sus pe Bălăneasa, până la Bozioru, am fi putut vedea cel mai luminos cer din România, aşa se spune. Dacă ne duceam şi mai sus, am fi ajuns la schiturile rupestre, dar pentru asta mai aveam nevoie de o zi. Și câte altele mai sunt de văzut prin pădurile neprimitoare ale Buzăului! Nu am prins nici un cutremur semnificativ.

2013-08-17-19-judetul-buzau-53-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-54-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-55-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-56-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-57-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-58-rezolutia-desktop-ului

2013-08-17-19-judetul-buzau-59-rezolutia-desktop-ului

Buzăul cuprinde o aglomerație de ciudățenii ale naturii nemaiîntâlnită în altă parte în România. Toate acestea sunt învăluite în aureole de povești care le sporesc legenda și ne fac imaginația să zburde la un tărâm fantastic. Sălbăticia și istoria ajută călătoria prin timpuri magice, dar nimic nu se întâmplă pe stomacul gol. Nu poți pleca din Peșcoi fără câteva kile de cârnați făcuți după rețeta haiducilor care hălăduiau odinioară prin codrii Buzăului.

Anunțuri

3 gânduri despre „Buzăul fantastic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s